Utilizată încă de la începutul anilor 2000 în ţările dezvoltate ale Europei (la scară largă din 2007-2008), factura electronică este, deocamdată, în România o mare necunoscută, deşi, teoretic, ar fi putut fi utilizată încă din 2007, o dată cu apariţia legii aferente. O singură bancă a emis însă până acum astfel de facturi şi a făcut-o abia anul trecut, mai ales pentru companii mari, cu origini în alte ţări. Cu toate acestea, firmele româneşti vor fi până la urmă nevoite să folosească acest tip de serviciu în contextul în care, într-un interval mediu de timp, organismele UE ar putea impune e-factura ca unică formă de facturare.
Chiar dacă nu se va întâmpla astfel, companiile locale ar avea un dezavantaj major faţă de firmele din alte ţări în condiţiile în care e-facturile vor fi utilizate pe scară largă în Europa. Pe lângă avantajele directe şi imediate legate de economia de timp şi bani, privite într-un sistem integrat, facturile electronice aduc un avantaj concurenţial prin fluidizarea plăţilor între companiile din spaţiul UE, indiferent de ţara de origine.
Trimiţi Fiscul la plimbare
BCR, Bancpost şi CEC Bankde sunt cele trei bănci locale care, în colaborare cu Transfond, oferă clienţilor posibilitatea de a emite sau încasa facturi în format exclusiv electronic. Băncile emit, arhivează şi transmit destinatarului documentele, eliminând integral formatul clasic, pe hârtie. Potrivit reprezentanţilor BCR şi Bancpost, e-facturile au valoare de document justificativ. Unul dintre avantajele facturilor electronice îl evidenţiază Luminiţa Ristea, managing partner al Nexia.
„În condiţiile în care contractul dintre bancă şi client prevede explicit că banca se obligă să arhiveze şi să transmită datele din factură (n.r. – cum este cazul nostru), atunci, în cazul unei inspecţii fiscale, autorităţile vor cere datele direct de la bancă, nemaifiind nevoie de alte acte justificative", spune consultantul fiscal. Acest fapt uşurează şi munca contabililor, care nu mai trebuie să treacă în registre facturile, ele fiind deja arhivate de către bancă. Presupunând prin absurd că o companie din România ar emite şi încasa doar facturi electronice, în cazul unei inspecţii, ANAF va verifica întreaga situaţie contabilă cu banca şi nu la sediul clientului. Încheierea unui contract cu banca pentru emiterea de facturi electronice presupune achiziţionarea unei semnături electronice de la firma specializată, operaţiune al cărei cost merge până la 240 de lei pentru achiziţie, plus aproximativ 150 de lei, în fiecare an, pentru înnoire.
Se discută în Europa
Serviciile oferite de Bancpost şi BCR sunt doar o mică parte dintr-un program mai amplu, care se doreşte implementat la nivelul întregii Uniuni Europene şi care are ca scopuri simplificarea şi creşterea accesibilităţii tranzacţiilor electronice, de orice tip, în spaţiul UE, dar şi reducerea evaziunii fiscale şi a „optimizărilor fiscale" prin intermediul firmelor de tip offshore. Într-un final, implementarea acestui program va conduce, cel mai probabil, la eliminarea totală a facturilor pe formatul clasic, de hârtie.
Programul, care poartă numele SEPA este administrat în România de către Transfond. „e-Factur@ pune bazele pentru dezvoltarea facilităţii de reconciliere a facturilor emise cu plăţile încasate, care constituie, în cadrul SEPA, al doilea serviciu cu valoare adăugată legat de plăţi, considerat de importanţă majoră pentru societăţile comerciale din Uniunea Europeană. Dezvoltarea serviciului a urmărit tendinţele europene generale, coroborate cu cerinţele pieţei locale, respectând în totalitate prevederile legislative în domeniu", arată Răzvan Faer, şeful direcţiei Strategie şi Marketing din Transfond.