Prețurile alimentelor sunt cele care afectează cel mai mult și cel mai direct nivelul de trai. Și nu doar nivelul de trai, ci direct supraviețuirea, pragul de sărăcie sub care coboară zeci sau sute de milioane de oameni atunci când alimentele de bază se scumpesc.
Piața alimentelor este guvernată de regulile economice clasice: cerere și ofertă.  Din anii ‘60 până aproape de sfârșitul anilor ‘80, producția de alimente, în special cea de cereale, dar și cea de legume și de carne, a crescut în mod constant, pe fondul îmbunătățirilor tehnologice și al extinderii suprafețelor cultivate. Prețurile au mers, evident, în jos, chiar dacă populația lumii a continuat să crească.
Ieftinirea s-a oprit odată cu majorarea în salturi a cererii, populația crescând din ce în ce mai rapid. Mai mult, studiile au început să arate cât de nocive sunt unele substanțe utilizate în agricultura intensivă, drept pentru care s-au majorat și prețurile de producție. Indicele prețurilor la alimente urmărit de Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO) a atins pentru prima oară în 2008 nivelul de 200 de puncte, adică dublu față de 2004, odată cu izbucnirea crizei financiare mondiale, iar scumpirea alimentelor a dus la manifestații violente în multe state, precum Haiti sau Egipt.
Estimări de ieftinire pentru anul în curs
La începutul anului trecut, indicele urmărit de FAO a ajuns la aproape 240 de puncte, cu 23% mai mult decât în 2010 (raportarea pentru indice este de 100 de puncte la nivelul anilor 2002-2004). După care a început să scadă, până spre 200 de puncte. Se pare însă că ieftinirea s-a cam sfârșit, anul acesta indexul consemând creșteri constante. Numai în februarie a crescut cu 2,4% față de ianuarie,  până la 215 puncte, iar indexul cerealelor a urcat cu 4,4%.
Conform datelor disponibile de la nivelul anului 2010, 925 milioane de persoane din întreaga lume se aflau sub spectrul foametei. În acel an a avut loc și o secetă extrem de severă, care a afectat recoltele, ur­marea fiind exporturi blocate din țări precum Rusia și Ucraina, la grâu și porumb, și India și Indonezia, la orez.
Blocarea comerțului și majorarea cererii (anul trecut, omenirea a atins șapte miliarde de persoane) sunt cauzele scumpirii alimentelor față de 2008. Altfel, perioada de criză ar duce la o ieftinire, pe fondul cererii în scădere sau al preferinței pentru alimente mai slabe calitativ, dar mai ieftine.
Pentru moment, situația pare calmă, cu stabilitate în prețuri. Dar calculele pentru viitor pleacă de la datele FAO, care arată că va fi necesară o creștere de 70% a producției mondiale de alimente pentru a acoperi necesarul din partea a nouă miliarde de persoane și a cererii majorate din economiile emergente, unde crește și nivelul de trai. „Indexul FAO va scădea anul acesta“, spune Jose Graziano da Silva, directorul general al FAO, declarație care se bazează pe încetinirea creșterii economice din China (și, implicit, a cererii) și pe estimările legate de producția mondială.
Este nevoie de globalizarea producției
„Principala provocare este să eradicăm foametea și să îmbunătățim siguranța alimentară. Înseamnă că avem nevoie de un acces mai bun la alimente și, de a semenea, de o creștere a producției agricole, a silviculturii și acvaculturii, pe baze sustenabile pentru ecosistem“, spune Jose Garziano da Silva. 
Asistăm, practic, la globalizarea producției și consumului de alimente. Care, în Europa, a început deja, după ce un grup de 20 de țări a semnat, anul trecut, un memorandum  pentru limitarea stopării exporturilor și crearea unei baze de date comune vizând producția de cereale. Planul ar în­cetini semnificativ scum­pirea cerealelor sau chiar ar face ca preţurile să stagneze, eliminând specula făcută de unele fonduri de investiții care caută plasamente puțin riscante, dar profitabile. Teoretic, existența unei asemenea baze de date la nivel global ar permite o distribuire egală a producției, astfel încât să se evite situațiile de dispariție a anumitor produse din unele zone, fapt care înseamnă scumpirea lor și, implicit, sărăcie.
Dacă ne uităm la potențialul agricol al României, care, cel puțin teoretic, ar putea susține 70-80 de milioane de oameni, nu avem motive majore de îngrijorare. Potențial pentru susținerea unei populații globale de nouă miliarde există, inclusiv prin susținerea micilor fermieri, care au capacitatea de a produce suficient pentru comunitățile din care fac parte, dar nu pot rezista concurenței marilor producători.
Există și o parte pozitivă a scumpirii alimentelor, similară celei a petrolului și gazelor naturale: prețurile mai mari rentabilizează investițiile în cercetare și în infrastructură. „Prețurile ajung la un nivel care are efecte pozitive pentru producția de alimente, iar oamenii sunt din nou motivați să se întoarcă la agricultură“, a declarat, pentru Bloomberg Television, CEO-ul Nestle, Paul Bulcke.

Prețurile alimentelor ajung la un nivel la care oamenii sunt din nou motivați să se întoarcă la agricultură, care redevine profitabilă. Paul Bulcke, CEO, Nestle.

70% e creșterea necesară a producției globale de alimente până în 2050, pentru o populație de 9 miliarde.