O glumă care circulă pe Facebook se referea la un cuplu de vârstnici ce a fost întrebat care este secretul relației lor de peste 50 de ani. Răspunsul: ne-am născut într-o epocă în care, atunci când un lucru se strica, încercam să-l reparăm, nu îl aruncam la gunoi și îl înlocuiam cu altul mai nou. E mult adevăr în spusele bătrânilor. Nu avem cum să ducem la pubelă nici trecutul, nici țara, nici planeta. Putem doar să învățăm din greșeli și să încercăm să ne croim viitorul mai aproape de ceea ce ne dorim cu adevărat și ni se potrivește mai bine. Și totuși, de faptul că am înlocuit căruțele cu automobile și am scăpat de WC-ul din fundul curții nu se vaită nimeni. Se numește progres și ne face, pe majoritatea, un pic mai fericiți.

În afaceri, progresul este un factor esențial. Toate trebuie făcute mai repede, mai ieftin, mai bine. Viața este o scară rulantă care coboară. Nu poți rămâne pe loc decât dacă urci. Nu poți să ajungi mai sus decât dacă te miști mai repede decât majoritatea celor care vor același lucru ca și tine. Doar că la un moment dat obosești. Începi să te simți precum un hamster care aleargă de nebun într-un tambur. Nu-i nimic de reparat aici. Când începi să simți că te zbați în gol, e momentul să faci o schimbare. Am prieteni care au trecut prin criza hamsterului de corporație. Oameni valoroși, care au simțit ca viața, așa cum o trăiau ei în pielea de angajat cu funcție și scaun călduț, nu le mai oferă satisfacții. La un moment dat, au evadat din colivie. Și-au pregătit exitul – unii mai mult, alții spre deloc – și s-au aruncat în apa rece și adâncă a antreprenoriatului. Câțiva au reușit. Au afaceri care merg și câștigă mai bine decât se puteau aștepta în vechile lor joburi. Alții încă încearcă, luptându-se cu miile de greutăți care pândesc la tot pasul într-un mediu de afaceri descreierat precum cel românesc. Un lucru au însă în comun toți cei care au ales libertatea: se simt mai fericiți. Și zâmbesc mult mai des.

Lumea pare nesigură doar atunci când aștepți ceva „de sus“; de la șefu‘, de la americani, de la Dumnezeu. Atunci când îți iei viața în propriile mâini și te obișnuiești să ai doar ceea ce ai făcut cu creierul și mușchii tăi, nu mai contează atât de mult nici previziunile lui Roubini, nici criza euro. Sigur că te afectează. La fel ca multe alte lucruri din jur. Doar că vei ști sigur că pentru orice problemă există cel puțin o soluție. Iar tu ești printre cei antrenați să o găsească.