Mai mult ca oricând în trecut, reforma sistemului de sănătate se află, în ultimele luni, în centrul dezbaterii publice și, cred eu, este foarte bine că se întâmplă așa.
Reforma sistemului de sănătate este un proces complex, iar colaborarea tuturor părților, încă din faza de elaborare a „rețetei“ pentru schimbare a fundamentelor și regulilor care o guvernează, creează transparență și premisele pentru a avea, și în România, un sistem de sănătate aliniat valorilor europene, care să ofere universalitate, acces la servicii de calitate, echitate și solidaritate. În atingerea acestui deziderat, dezvoltarea componentei private are un impact pozitiv evident atât pentru pacienți, cât și pentru sistemul de sănătate, în general, prin atragerea de fonduri suplimentare. Din punctul de vedere al pacienților, diversificarea categoriilor de operatori echivalează, în primul rând, cu libertatea de a beneficia de nivelul de îngrijire medicală de care au nevoie și pe care și-l doresc. Importanța acestei opțiuni este cu atât mai evidentă prin prisma procentajului ridicat de pacienții români care declară că au nevoi de sănătate pe care nu și le pot satisface, conform unui indice european privind egalitatea accesului la servicii de sănătate, care plasează România pe penultimul loc între țările din Uniunea Europeană.
Astfel, în timp ce în țări precum Slovenia, Olanda, Belgia sau Spania sub 0,5% din populație consideră că întâmpină bariere în a-și satisface nevoile de asistență medicală, iar în Cehia, Ungaria și Germania procentajul este de 1%-2%, în România acest indice este de 11% – de aproape 4 ori mai mare decât media europeană (de 3,2%). În al doilea rând, posibilitatea pacienților de a opta pentru compania care le reprezintă cel mai bine interesele și le oferă cele mai bune servicii duce la creșterea calității serviciilor oferite – din punctul de vedere al condițiilor de cazare, al timpilor de așteptare, al relației medic-pacient, al accesului la tratamente medicale de ultimă generație etc. Nu în ultimul rând, cerințele clare de solvabilitate și lichiditate impuse companiilor private care vor să se implice în sistem oferă o garanție în plus a solidității financiare și a siguranței clienților.
Pornind de aici, cred că reforma din sănătate și implicarea operatorilor privați e un proces nu doar extrem de necesar pentru a asigura sustenabilitatea sistemului pe termen lung, ci și unul dorit și așteptat de pacienții români. De altfel, numărul tot mai mare de români care se îndreaptă, în ultimii ani, către furnizorii privați de servicii medicale, încheind abonamente facultative sau asigurări suplimentare de sănătate, dar și deschiderea prin care au îmbrățișat „privatizarea“ sistemului de pensii, sunt dovezi clare în acest sens. Tocmai de aceea cred că și pe termen scurt, până la implementarea totală a reformei în sănătate, acordarea de deductibilități fiscale pentru asigurările voluntare de sănătate pentru angajat și angajator ar avea un impact pozitiv, încurajând demersul de responsabilizare a populației, contribuind la creșterea nivelului de educație și informare și netezind, astfel, drumul către succesul reformei pe care ni-l dorim cu toții.
Cornelia Coman, director general ING Asigurări de Viață