Obiectele care ne înconjoară sunt făcute, de ani buni, după aceleași metode. Acum, digitalizarea pe scară largă schimbă tot ce știam despre producție. Primele victime - angajații
Prima revoluție industrială a avut loc în secolul al XVIII-lea, în Marea Britanie, odată cu mecanizarea industriei textile. Înainte, muncitorii pierdeau timp și energie lucrând din căsuțele lor sărăcăcioase; după, grupați în țesătorii organizate, au contribuit la nașterea primelor fabrici.
Cea de-a doua revoluție industrială a apărut la începutul secolului trecut, când Henry Ford a arătat ce înseamnă o linie de asamblare adevărată și a inaugurat astfel epoca producției în masă. Ambele procese au dus la îmbogățirea și urbanizarea populației occidentale. Acum, ne pregătim de o nouă transformare: digitalizarea producției. Iar consecințele acestui fenomen vor fi resimțite pe scară largă.
Numărul tehnologiilor care trec prin această prefacere e impresionant: avem softuri inteligente, roboți cu dexteritate uimitoare, materiale nemaivăzute, procese noi (imprimarea 3D, similară clonării, de exemplu) și o gamă întreagă de servicii online. Până nu demult, principala caracteristică a fabricilor era capacitatea de a scoate pe bandă rulantă miliarde de obiecte identice: în acest context trebuie interpretată celebra afirmație a lui Ford, care le spunea clienților că pot să-și aleagă orice culoare pentru mașină, cu condiția să fie neagră. Acum, nu mai e chiar așa costisitor să produci loturi mai mici de obiecte diferite, pliate pe gusturile fiecărui consumator. Intuim deci că uzina viitorului va fi clădită pe principiul personalizării în masă. Și că va fi constituită mai degrabă ca micile căsuțe ale țesătorilor din secolul al XVIII-lea decât ca liniile de asamblare ale lui Henry Ford.
Bătaia pe cea de-a treia dimensiune
În trecut, producția era bazată pe îmbinarea mai multor piese prin înșurubare sau sudare. Acum, obiectele sunt proiectate pe computer, apoi „scoase“ pe o imprimantă 3D, capabilă să creeze produse solide prin suprapunerea mai multor straturi de material. Designul digital este extrem de simplu de modificat, prin câteva clickuri de mouse. Imprimantele 3D funcționează nesupravegheate, iar produsele rezultate sunt adesea prea complexe ca să poată fi reproduse de o fabrică tradițională. Să nu vă mirați dacă, în scurt timp, aceste mașinării fantastice vor putea realiza orice, oriunde – în garajul dvs. sau într-un sat din Africa.
Aplicațiile practice ale imprimantei 3D sunt absolut neverosimile. Dispozitivul este deja folosit pentru producția customizată de aparate auditive sau de componente high-tech pentru avioane militare. Zilele când un întreg proiect trebuia stopat din cauza lipsei unei piese oarecare sau când clienții se plângeau că nu mai pot folosi un aparat pentru că nu se mai produc piese potrivite vor fi curând date uitării.
Schimbări semnificative vor avea loc și în alte privințe. Materialele folosite în prezent sunt mai ușoare și mai rezistente decât cele cu care erau obișnuite generațiile anterioare. În cazul multor produse, fie că e vorba de avioane, fie de biciclete, oțelul și aluminiul au fost deja înlocuite de fibra de carbon.
Nanotehnologia a optimizat lumea din jur: acum, există bandaje care vindecă, nu doar protejează rănile, motoare mult mai eficiente și vase de bucătărie care se curăță fără efort. Iar oamenii de știință lucrează acum cu virusuri modificate genetic, care, speră ei, vor putea fi utilizați pe scară largă în producerea de obiecte diverse, cum ar fi bateriile. Practic, odată pornit acest motor, e puțin probabil să mai poată fi oprit, ținând cont și de dispariția barierelor de comunicare dintre designeri și ingineri, datorită internetului. Pentru a-și construi colosala fabrică din River Rouge, Henry Ford a trebuit să contracteze împrumuturi imense. Dacă ar fi trăit acum, nu ar fi avut nevoie decât de un laptop și de dorința de a inova.
Ca orice revoluție, și cea pe care o trăim acum se va lăsa cu victime. Mass-media și retailul au fost deja puternic lovite de avântul tehnologiei digitale, la fel cum pe vremuri fabricile de confecții au contribuit la suprimarea războiului de țesut manual, iar apariția Ford Model T a dus la eliminarea potcovarilor de pe piața muncii. Dacă ne-am uita acum la fabricile viitorului, probabil că ne-ar trece fiori.
Hale curate ca-n palmă, aproape goale, lipsite de mașinăriile murdare manevrate de muncitori în haine soioase. În cazul anumitor producători auto, productivitatea per angajat s-a dublat în ultimul deceniu. De acum încolo, să ne așteptăm ca cea mai mare parte a forței de muncă din organizații să fie îngrămădită nu așa cum suntem obișnuiți, lângă linia de asamblare, ci în birouri de design, inginerie, IT, logistică, marketing etc. Chiar și salariații din producție vor fi mult mai instruiți decât cei de acum.
Afectată va fi nu doar maniera, ci și locul în care vor fi realizate obiectele. Până recent, companiile preferau să se mute în state cu mână de lucru ieftină, dar acest argument începe să-și piardă gradual din importanță. Producătorii preferă să se întoarcă pe piețele bogate nu pentru că pretențiile salariale ale chinezilor au crescut, ci pentru că vor să fie cât mai aproape de clienții lor, ca să poată avea un răspuns rapid la orice modificare a cererii. Apoi, există obiecte atât de sofisticate, încât ca patron preferi să ai în același loc și unitatea de proiectare, și pe cea de producție. Potrivit unei analize a Boston Consulting Group, până în 2020, între 10% și 30% din bunurile importate momentan de SUA din China în domenii precum transport, IT sau instalații mecanice vor fi produse pe piața internă, ceea ce va duce la creșterea producției americane cu sume semnificative, cuprinse între 20 și 50 de miliarde de dolari.
Șocul schimbărilor prea rapide
Consumatorii se vor adapta fără dificultate la noua epocă a produselor mai bune, livrate în timp-record. În schimb, guvernelor nu le va fi la fel de lesne. Conducerea oricărui stat are reflexul de a proteja industriile și companiile care există, nu pe acelea care vor să acceadă rapid la succes și să le nimicească pe primele. Așa se explică lejeritatea cu care administrațiile din toată lumea injectează capital în fabrici vechi, fără niciun viitor, dar și conflictele fățișe cu patronii care vor să-și mute producția peste hotare. Cheltuiesc miliarde de euro pentru dezvoltarea unor tehnologii despre care sunt siguri că reprezintă viitorul și persistă în convingerea romantică și naivă cum că producția e mult superioară serviciilor.
Și greșesc fundamental. Linia de separație dintre producție și servicii e de multe ori invizibilă. De aceea Rolls-Royce nu mai vinde motoare pentru aviație, ci taxează orele de exploatare efectivă a motorului pentru propulsia respectivului aparat de zbor. Din păcate, guvernele au excelat dintotdeauna la estimări incorecte, și e greu de crezut că se vor adapta acum la acest nou fenomen în care mulțimi de antreprenori și amatori își urcă proiectele online, le transformă în obiecte, apoi le distribuie pe scară globală dintr-un garaj. Revoluția e deja aici – dacă vor să fie utile, guvernele ar trebui să se concentreze asupra celor mai simple responsabilități: școlirea forței de muncă, reglementarea corectă și acordarea de șanse egale pentru companiile din toate domeniile. Și să evite sarcinile mai complicate, care trebuie să revină celor care poartă meritul acestei transformări, revoluționarii.