Deși e încă departe de nivelul de dinainte de naționalizare, cea mai importantă instituție culturală și științifică din România are o avere impresionantă. Administrarea acesteia ridică însă unele semne de întrebare.
Timp de aproape un secol, din 1860 și până în 1948, Academia Română a primit sute de donații în bani, cărți, opere de artă, mobilier, clădiri ori terenuri. Instalarea regimului comunist a dus la naționalizarea patrimoniului privat al instituției, care număra la acea dată 55 de clădiri (din care 43 în București), 42.120 hectare de teren agricol, păduri și fânețe și 89 de hectare de teren intravilan urban, dar și circa 330 de milioane de titluri de valoare (acțiuni, obligațiuni, rente perpetue etc.) și numeroase colecții de artă. Specialiștii Academiei au estimat că patrimoniul imobiliar din 1948 echivalează, la prețurile de piață de azi, cu peste un miliard de euro.
După 1990, au fost recuperate cu destulă ușurință colecțiile de grafică (circa 900 de piese), de sculptură, ceramică și artă decorativă (circa 600 de bucăți), de cărți și manuscrise, de mobilier ori cele numismatice (numărând aproximativ 300.000 de piese). Mult mai greu, spun reprezentanții Academiei, s-a reușit repunerea în posesie, până la această dată, pentru circa 58% din patrimoniul funciar (aproape 24.700 de hectare) și pentru o cincime din cel construit (doar 10 din cele 55 de clădiri deținute la 1948 au reintrat cu acte în proprietatea instituției). Cât despre titlurile financiare (a căror valoare actuală a fost estimată de experții Institutului de Cercetări Economice la aproape 11 miliarde de lei, adică aproximativ 2,5 miliarde de euro), sunt șanse minime să fie recuperate vreodată.
O picătură într-un ocean de cheltuieli
Pe lângă imobilele din vechiul patrimoniu, începând din anii ’50 și până în prezent, instituția a mai primit în administrare 85 de clădiri și terenul aferent, plus alte 18 proprietăți (fânețe, teren agricol, rezervații arheologice, lacuri etc.). La prima vedere, Academia stă pe o adevărată mină de aur. Cu toate acestea, patrimoniul imobiliar generează doar circa 2% din buget, arată secretarul general al instituției, academicianul Păun Ion Otiman.
„În fiecare an s-au încasat venituri nete agricole şi silvice între patru şi cinci milioane de lei. Bugetul anual alocat de stat pentru funcţionarea celor 67 de institute şi centre de cercetare ştiinţifică este de circa 250 de milioane de lei“, explică acesta.
Fondurile suplimentare au fost utilizate, printre altele, pentru cumpărarea unei tipografii pentru Editura Academiei, achiziționarea unui sistem pentru conferinţe audio-video pentru înregistrarea lucrărilor din aulă, reparaţii capitale şi recablarea sistemelor informatice şi susţinerea premiilor anuale ale Academiei, dezvăluie reprezentanții instituției.
Un contract controversat
În jurul averii Academiei s-au stârnit, de-a lungul anilor, destule controverse. Un raport din 2009 al Curții de Conturi semnalează că patrimoniul instituției a fost prejudiciat cu peste jumătate de miliard de euro atunci când, în februarie 2008, aceasta a cesionat drepturile litigioase ale unui teren de 41 de hectare din nordul Capitalei pentru 1,5 milioane de euro (adică 3,64 de euro pe metrul pătrat). Asta în condițiile în care, potrivit datelor furnizate de Uniunea Notarilor Publici, la acea dată prețul mediu al terenurilor din zonă era de nu mai puțin de 1.300 de euro pe metrul pătrat.
Păun Ioan Otiman spune că, între timp, contractul incriminat a fost reziliat. „Dar nu din cauza enormităților scrise în raport, ci pentru că am descoperit că terenul pe care l-a deținut Academia în zona respectivă era ocupat de construcții“, arată secretarul general al instituției.
Același raport al Curții de Conturi semnala faptul că, în perioada 2007-2008, nu au fost evidenţiate şi nu au fost încasate venituri de 322.000 lei, rezultate din gestionarea şi administrarea patrimoniului agricol și silvic de către Fundaţia Patrimoniu a Academiei.
În plus, arătau în 2008 inspectorii Curții de Conturi, „nu au fost reflectate în bilanţul contabil și nici nu au fost inventariate toate elementele patrimoniale, respectiv toate terenurile agrosilvice redobândite în proprietate, pentru care instituţia deţine titluri de proprietate“. Mai mult, „valoarea contabilă a activelor fixe corporale de natura construcţiilor, terenurilor, precum și a unor active corporale în curs de execuţie deţinute în patrimoniu diferă semnificativ de valoarea justă a acestora, întrucât nu a fost efectuată reevaluarea în conformitate cu reglementările legale“.
Astfel, 20 terenuri în suprafaţă totală de 5.882 de hectare aveau valoarea contabilă totală de numai 0,22 lei, terenul și imobilul în care se află sediul instituţiei din Calea Victoriei nr. 125, în valoare contabilă de 493,60 lei, nu au fost înregistrate distinct în contabilitate, nefiind nici inventariate distinct, iar clădirea din Calea Victoriei nr. 194 era înregistrată în evidenţa contabilă cu numai 13 lei.
Doi ani mai târziu, aceeași instituție depista „nereguli privind administrarea bunurilor din patrimoniul Academiei Române, constând în menţinerea unor situaţii juridice neclare a terenurilor şi construcţiilor deţinute în incinta Institutului de Virusologie «Ştefan S. Nicolau» din Bucureşti şi Spitalului Elias, fiind vorba de suprafeţe mari de teren, de 17.000 mp şi, respectiv, 4.666 mp, situate în zone de mare interes ale Capitalei“. O situaţie similară, privind neclarităţi din punct de vedere juridic şi administrativ, s-a constatat şi în cazul unor imobile din masivul Retezat, respectiv al unui teren de 1,4 hectare din judeţul Constanţa.
În plus, inspectorii Curții de Conturi au subliniat că, „deşi potrivit legii avea de încasat venituri aferente anilor 2009 şi 2010 în sumă de peste un milion de lei, reprezentând cota de 25% din veniturile brute ale Fundaţiei Patrimoniu, nu au fost luate măsuri de încasare şi nici măcar de înregistrare în evidenţele contabile“.
Avere în paragină
În 2007, Academia Română a preluat în administrare un teren de 2.600 de hectare în comuna giurgiuveană Băneasa. Terenul era în proprietatea Administrației Domeniilor Statului și, începând din 2001, fusese exploatat de o firmă din grupul Grivco, aparținând celebrului om de afaceri și politician Dan Voiculescu. La o lună după schimbarea titularului, Academia arendează întreaga suprafață către Grivco, pentru 20 de ani, cu drept de prelungire pentru o perioadă similară, pentru 100 kg de grâu pe hectar în primii șapte ani și 300 kg de grâu la hectar după aceea (producția medie la hectar în zonă poate ajunge și la 5.000-6.000 kg de grâu la hectar, iar ADS consideră că redevența minimă este de 998 kg de grâu la hectar).
În 2008, constatând că Academia nu a utilizat terenul în scopul declarat inițial (respectiv cercetare), Ministerul Agriculturii a retras dreptul de folosință asupra terenurilor și a cerut despăgubiri Grivco. Disputa dintre cele două tabere nu s-a finalizat încă.
Modul discutabil în care Academia își tratează averea poate fi „citit“ și în felul în care arată unele din clădirile și terenurile aflate în proprietatea instituției. Sediul central, de pe Calea 13 Septembrie din București, este celebru mai ales prin faptul că imobilul este încă departe de finalizare și prin maidanul invadat de bălării care-i flanchează intrarea principală. Asta în timp ce la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“ din București, găzduit de Casa Macca (un mic palat bucureștean de început de secol XIX) ploaia și zăpezile distrug, încetul cu încetul, basoreliefurile de pe fațadă și feroneria bogată.
Starea proastă a imobilelor aflate în proprietatea ori administrarea instituției nu este negată. „Imobilele din Bucureşti necesită, în majoritatea cazurilor, intervenţii majore, inclusiv structurale (unele fiind monitorizate cu bulină roşie)“, explică academicianul Otiman. El spune că și multe dintre clădirile restituite (de exemplu, Conacul Berthelot din Ţara Haţegului, vila Djuvara de la Sinaia, conacul Maican din Varlaam-Nehoiu, Casa memorială Titulescu din județul Olt ori castelul Ghica din Căciulaţi), pe care foștii deținători nu le-au îngrijit, au ajuns într-o stare avansată de degradare și necesită investiții de milioane de euro.
Cum bugetul Academiei nu prea ajunge nici pentru cheltuielile curente, singura soluție pare a fi optimizarea patrimoniului imobiliar. Instituția trebuie să decidă exact de ce are nevoie și ce îi prisosește. Respectiv care proprietăți își vor păstra destinația actuală, care pot fi exploatate cu șanse mari de profit (de exemplu, terenurile agricole și clădirile centrale) și care pot fi vândute pentru sume consistente. Iar banii astfel obținuți ar urma să fie utilizați pentru renovări și modernizări. Va fi luată, însă, o astfel de decizie? Cel mai probabil, nu în viitorul apropiat.
24.676 de hectare de teren (ogoare, păduri, fânețe etc.) au reintrat în proprietatea Academiei Române după 1990
2,5 miliarde de euro este valoarea actualizată a titlurilor de valoare confiscate Academiei Române în 1948
150 DE ANI AGITAȚI
1860 Are loc prima donație care va intra în patrimoniul viitoarei Academii Române: Fondul Zappa.
1948 Patrimoniul privat al Academiei este naționalizat.
1990 Începe procesul de recuperare a bunurilor confiscate de regimul comunist.
2012 Au fost retrocedate Academiei, până în prezent, 10 din cele 55 de clădiri și 24.676 din cele 42.209 hectare de teren naționalizate.
