Dacă schimbarea ştafetei la Compania de Autostrăzi era de aşteptat, mai ales că dna Drăghia urma să-şi piardă atribuţiile încă din mandatul scurt al Guvernului MRU, noua viziune a echipei de la Transporturi şterge cu buretele toate realizările din ultima perioadă. Să ne mai mirăm atunci de ce nu avem autostrăzi? Fără a ţine cont că România este statul european cu cel mai redus număr de kilometri de autostradă raportat la suprafaţa ţării şi că, la nivel de experţi, oficialii de la Bruxelles au acceptat, ca în perioada 2014-2020, tronsonul Sibiu-Piteşti să intre pe finanţare europeană, Ovidiu Silaghi&Co schimbă macazul: Sibiu-Făgăraş-Braşov-Comar­nic-Ploieşti. Lăsând la o parte fap­tul că distanţa este mai mult decât dublă între cele două tronsoane (Sibiu-Piteşti, 116 km), iar (Sibiu-Ploieşti, 246 km), prioritatea Guvernului Ponta nu a fost discutată cu experţii europeni, iar schim­barea reţelei ­TEN-T nu este o joacă de copii.

Tronsonul Sibiu-Piteşti este unul costisitor (peste trei miliarde euro), adică aproape 28 milioane euro/km, mai mare şi decât costul pe kilometru din autostrada Bechtel, dar trebuie luată în considerare şi zona de munte. Dar şi „prioritatea“ USL va fi una costisitoare, având în vedere acelaşi considerent. Este adevărat faptul că românii s-au săturat de aglomeraţia de pe DN1 şi că Bucureşti-Braşov are cel mai mare trafic, dar trebuie văzute şi cheltuielile cu carburanţii ale transportatorilor pe noul traseu al coridorului IV. Dacă intrăm mai în detaliu, observăm că noii regi ai asfaltului nu vor fi constructorii pe termen scurt, ci firmele de consultanţă. Până la urmă, adevăraţii regi ai asfaltului (Ior­dache, Umbrărescu sau Căşuneanu) au primit contracte şi de la unii şi de la alţii, pe când experţii în studiile de fezabilitate şi cei care fac exproprierile şi-au crescut afacerile. Odată deschisă Cutia Pandorei, nu cred că noua echipă se va da în lături de la practica PSD din perioada 2001-2004, atunci când avocaţii de casă ai partidului şi-au umflat conturile cu sute de mii sau chiar milioane de euro. Dacă vă întrebaţi unde va duce această reorientare în domeniul autostrăzilor, răspunsul este simplu: blocarea proiectelor, amânarea construcţiilor pentru mulţi, mulţi ani. În aceste condiţii, nu m-ar mira nici potenţiala reîncredinţare a Autostră­zii Transilvania americanilor de la Bechtel, la o sumă, bineînţeles, indexată cu inflaţia.
Ciprian Mailat, redactor-şef adjunct