În ultimii 12 ani au fost eliberate 33,46 milioane de cărţi de alegător, iar cheltuielile depăşesc 13 milioane lei. Ele nu au fost folosite niciodată şi nu vor fi folosite nici la alegerile din acest an.
Povestea cărţilor de alegător a început în toamna anului 1992, pe vremea Cabinetului Stolojan, care a adoptat „Hotărârea de Guvern nr.729/1992 privind organizarea activităţii de întocmire şi eliberare a cărţii de alegător“. Art. 1 prevedea: „Cartea de alegător este documentul pe baza căruia se exercită dreptul de vot începând cu anul 1993. Exercitarea dreptului de vot pentru toate consultările electorale cu caracter naţional (alegeri parlamentare, alegeri locale, alegerea preşedintelui şi referendum – n. red.) se face numai pe baza cărţii de alegător“.
Fondurile pentru confecţionarea şi distribuirea acestor documente au fost de un miliard de lei şi au fost alocate din bugetul Secretariatului General al Guvernului. De atunci şi până în prezent, deşi în România au avut loc patru rânduri de alegeri parlamentare, tot atâtea alegeri locale, trei rânduri de alegeri prezidenţiale şi două referendumuri, cărţile de alegător nu au fost folosite niciodată. Şi totuşi, ele au fost tipărite şi distribuite în continuare, costurile suportate de la bugetul statului fiind consistente.
Milioane aruncate pe apa sâmbetei
La solicitarea redacţiei, Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date (DEPABD), din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), ne-a comunicat că, din anul 2000 şi până în prezent, au fost eliberate 24.408.681 de cărţi de alegător. De asemenea, în aceeaşi perioadă au fost preschimbate (odată cu preschimbarea cărţilor de identitate – n.red.) 9.060.311 cărţi de alegător. Cheltuielile pentru achiziţionarea materialelor, precum şi pentru producerea acestor documente însumează 13.632.000 lei.
DEPABD mai precizează că în perioada 2000-2004 achiziţia hârtiei şi a materialelor consumabile s-a efectuat centralizat, de către MAI, prin Direcţia generală de evidenţă informatizată a persoanei. La data de 1 septembrie 2004, s-a desfiinţat această directie şi s-a înfiinţat Inspectoratul Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, astfel că, în perioada 2005 – 2009, achiziţiile de materiale consumabile necesare producerii cărţilor de alegător s-au realizat de MAI, prin structura nou-înfiinţată. Începând cu anul 2010, în urma licitaţiei organizate de DEPABD, de achiziţionarea materialelor necesare producerii cărţilor de alegător se ocupă firma SC Tipoavias SRL din Cluj-Napoca.
Lanţul amânărilor
La alegerile din 1996, Guvernul Văcăroiu a modificat hotărârea Guvernului Stolojan din 1992 şi a amânat folosirea cărţilor de alegător până la viitoarele alegeri, şi anume, cele din anul 2000. Însă, în 2000, la rândul lui, Guvernul Isărescu a modificat hotărârea Guvernului Văcăroiu din 2006 şi a amânat din nou folosirea cărţilor de alegător, pentru alegerile din 2004. Nici în 2004, acestea nu au fost folosite, Guvernul Năstase hotărând prin Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor si Senatului, ca ele să fie folosite începând cu alegerile din 2008.
În fine, la ultimele alegeri, din 2008, s-a votat tot doar cu Cartea de Identitate, Guvernul Tăriceanu stabilind, prin Legea nr. 35/2008, că, abia începând cu alegerile din 2012, se va vota cu cartea de alegător. Dar, potrivit hotărârii adoptate de Guvernul Boc, cărţile de alegător nu vor fi folosite nici la alegerile din acest an.
Licitaţii trucate
În 2005, Direcţia Generală de Evidenţa Informatizată a Persoanei(DGEIP) a intrat în atenţia Corpului de Control al ministrului de interne, de la acea dată, Vasile Blaga. Cu acest prilej, au fost identificate mai multe contracte dubioase, încheiate cu Sea Bell Trading SRL- o firmă arabo- norvegiană, specializată în comerţul cu… peşte – pentru achiziţionarea hârtiei speciale şi a altor materiale folosite la confecţionarea cărţilor de identitate şi a celor de alegător.
S-a stabilit că statul a fost prejudiciat cu peste zece miliarde de lei vechi. De exemplu, Corpul de Control a constatat că şeful DGEIP, chestorul Ionel Nicolae, împreună cu subordonaţii săi, a atribuit un contract firmei Sea Bell Trading, „care a ofertat preţul de 34.454 de lei/bucată, pentru hârtie tip teslin şi 5.042 de lei/bucată, pentru o folie de plastic cu elemente de secretizare, în condiţiile în care un alt participant la licitaţie a oferit preţuri cu de la 10.000 până la 5.000 de lei mai mici, pentru aceleaşi servicii“.
Presa relata la acea vreme că în perioada în care au fost susţinute licitaţiile pentru achziţia acestor materiale, averea familiei chestorului Ionel Nicolae, şeful DGEIP, a crescut substanţial. Corpul de Control al MAI a transmis raportul la Parchetul Naţional Anticorupţie(PNA), care şi-a declinat competenţa şi a trimis dosarul la Parchetul Curții de Apel București. Şi acolo a rămas. Chestorul Nicolae a fost transferat ca şef la Paşapoarte şi apoi a iesit la pensie.
13.632.999 de lei au fost cheltuielile pentru achiziţionarea materialelor şi producerea cărţilor de alegător.