Organizare ireproşabilă, invitaţi de marcă, evenimente de excepţie, o agendă arhiîncărcată şi o vreme nedrept de instabilă: aşa a arătat TIFF 2012
Ediţia cu numărul 11 marchează un moment special pentru organizatori: TIFF-ul are, începând cu 1 iunie, o casă, un loc deschis pe tot timpul anului, care este kilometrul zero al festivalului, aşa cum declara Tudor Giurgiu, dar şi un centru cultural şi de idei. O altă noutate a acestei ediţii a fost atelierul FILM-Y, din cadrul programului EducaTIFF şi dezvoltat de Danish Film Institute, care investeşte în educaţia vizuală a copiilor.
Pe scurt, la TIFF 2012, iubitorii de film au avut la dispoziţie peste 250 de producţii, din peste 50 de ţări, dintre care 12 s-au aflat în competiţie, iar cei cu un interes cinematografic extins au putut participa la discuţii informale cu actori, regizori şi muzicieni – între care merită menţionată cea cu Kjartan Sveinsson (Sigur Rós), membru al juriul TIFF – sau la concerte şi expoziţii.
„Filmul“ festivalului
La succesul acestei ediții a 11-a a Festivalului, încheiat pe 10 iunie, a u contribuit un staff de circa 250 de oameni şi de 480 de voluntari cu vârste cuprinse între 16 și 54 de ani, uniţi de pasiunea pentru film şi devotamentul faţă de primul festival de film internaţional organizat pe plaiuri mioritice. Cristian Hordilă, festival manager TIFF, susţine că acest festival este slujbă cu normă întreagă pentru câțiva dintre membrii echipei.
Mai precis, aceştia încep să lucreze pentru ediția următoare înainte ca aceea aflată în derulare să se încheie şi păstrează un soi de „black book“ al evenimentelor, numelor și ideilor nepuse încă în practică, dar de neratat la următoarea ediţie. Bugetul TIFF-ului a rămas aproape neschimbat în ultimii trei ani. Suma de aproximativ 1,6 milioane de euro provine din finanţări guvernamentale, de la instituţii de stat, din fonduri europene şi din sponsorizări.
TIFF-ul este „generator de venituri pe verticală, de la industria hotelieră până la industria de publicitate“ pentru oraşul său gazdă, aşa cum declara primarul oraşului într-o scrisoare deschisă. În plus, potrivit lui Cristian Hordilă, circa 70% dintre unităţile de cazare din centrul oraşului sunt ocupate pe parcursul zilelor de festival. Cum în fiecare dintre serile de TIFF se perindă vreo 2.500 de oameni prin centrul oraşului, terasele şi restaurantele din zonă au făcut faţă cu greu clienţilor, iar barurile şi cluburile au pregătit programe speciale pentru cinefilii aflaţi în oraş.
Momente memorabile la TIFF 2012
Secţiunea-vedetă a festivalului a rămas, și la această ediție, cea dedicată cinematografiei româneşti. Astfel, între 7 şi 9 iunie, Zilele Filmului Românesc au adus 11 lungmetraje şi 16 scurtmetraje autohtone. Printre acestea s-au numărat patru premiere absolute, primite cu un entuziasm remarcabil de către cinefilii aflaţi la Cluj-Napoca.
Este vorba despre noul film al lui Florin Piersic Jr., „Killing Time“, despre „Și caii sunt verzi pe pereți“, al treilea lungmetraj regizat de Dan Chișu, comedia „Despre oameni și melci“, în regia lui Tudor Giurgiu şi docu-drama despre sfârșitul Ceaușeștilor, „Trei zile până la Crăciun (Ultimele zile din viața Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu)“, regizată de Radu Gabrea.
Un punct de atracție al festivalului a fost cinematograful în aer liber din spațiul Ursus Open Air, aflat în Piața Unirii. Sub un cer înnorat în multe dintre seri, luminat discret de fulgere uneori, dar și încărcat cu stele pe alocuri, spectatorii au putut urmări pelicule cu tentă spațială precum „Cerul de fier“, film realizat cu ajutorul unui buget strâns parțial din donații de la sute de mii de fani (1,2 mil. euro), „Odiseea spaţială: 2001“, din filmografia lui Stanley Kubrick, sau „Hai să trăim împreună“, film difuzat în onoarea lui Geraldine Chaplin, invitata specială a festivalului.
Una dintre cele mai emoționante seri petrecute în Piața Unirii a fost cea dedicată filmului mut clasic al lui Georges Méliès, „Călătorie pe lună“, la 110 ani de la prima sa proiecţie, alături de secvențe din mai multe pelicule ale artistului, cu muzică live la pian, aşa cum se întâmpla în cafenelele timpului. Emoționantă a fost, de altfel, și prezența strănepoatei cineastului, Marie-Hélène Lehérissey, şi a fiului acesteia, Lawrence.