Potrivit datelor finale ale Recensământului General Agricol - 2010, numărul de bovine şi de porcine este în continuă scădere, în schimb creşte numărul de ovine şi de caprine din ferme şi din gospodăriile populaţiei.
O primă constatare a recensământului este aceea că efectivele de bovine şi porcine au scăzut cu 30,7%, respectiv cu 35,3%, iar cele de ovine şi caprine au crescut cu 16,2 %, respectiv cu 66,8%, faţă de cele înregistrate la precedentul Recensământ General Agricol din 2002. Schimbarea drastică a structurii şeptelului este urmarea firească a evoluţiei zootehniei româneşti din ultimii zece ani.
Mai ales după integrarea în UE, fermierii români s-au văzut nevoiţi să facă faţă concurenţei puternice de pe piaţa comunitară. Vacile româneşti, precum Sura de Stepă sau Mocăniţa, cu o producţie de lapte de 1.000 – maximum 1.500 de litri pe an, nu puteau concura cu olandezele Holstein (Negru cu Alb sau Roşu cu Alb), care produc 8.200-8.800 de litri pe an.
Nici Porcul de Bazna sau cel Mangaliţa nu puteau concura cu danezul Landrace. La oi şi la capre în schimb, ciobanii din Mărginimea Sibiului, din Vâlcea, din Bucovina, din Dobrogea sau din Banat, cu mioarele lor- fie ele Ţurcană, Ţigaie sau Merinos, Carpatina sau Alba de Banat – pot concura cu oricine, nu numai pe plan european, ci chiar şi pe plan mondial.
Pentru porcul de Crăciun nu se dau subvenţii
Daniel Botănoiu, secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a declarat pentru Capital că scăderea numărului de porci se datorează şi faptului că cei care cresc în exploataţii mici, adică în gospodării individuale, doar una-două capete, nu primesc subvenţii şi, deci, nu sunt încurajaţi să crească mai mulţi porci. „Pe de altă parte, populaţia din mediul rural este mult îmbătrânită şi nu mai creşte porci sau creşte cel mult unul, pentru consumul propriu din perioada sărbătorilor de iarnă“- spune Daniel Butănoiu.
Pentru intervalul 2014-2020, în cadrul reformei Politicii Agricole Comune, Butănoiu crede că „trebuie să negociem un pact care să satisfacă cerinţele consumatorului, de exemplu, să sprijinim şi creşterea vacii de lapte, dar şi a celei de carne- din rase performante“.
Caprele, mai puţin pretenţioase
În legătură cu creşterea masivă a numărului de caprine, Daniel Butunoiu ne-a declarat: „Laptele de capră din România este mult mai bun decât cel din alte ţări, unul dintre motive fiind acela că noi avem în flora spontană peste 200 de specii, şi caprele, spre deosebire de oi, de exemplu, consumă şi valorifică foarte multe dintre aceste plante, fiind aşadar mult mai uşor de întreţinut decât oile“. Pe de altă parte, în ultimii ani, a crescut numărul consumatorilor de lapte şi produse din lapte de capră, ceea ce a condus la creşterea vânzărilor şi deci la stimularea creşterii acestor animale- consideră Butănoiu.
Într-adevăr, în ultimii ani s-au constituit, în toată ţara, asociaţii ale crescătorilor de oi şi capre, cum ar fi Asociaţia crescătorilor de ovine şi caprine Olari, judeţul Prahova, cu un efectiv de 5.500 de capre, Asociaţia Caprimed, din Mediaş, judeţul Sibiu, cu de 2.210 capre, Asociaţia crescătorilor de bovine, ovine şi caprine din Ceraşu, judeţul Prahova, cu 2.875 de capre ş.a.
Exportăm viţei şi importăm preparate din carne
Nu la fel stau lucrurile în privinţa formelor asociative ale crescătorilor de bovine şi porcine. De exemplu, Nicolae Stănescu, preşedintele Asociaţiei Judeţene a Crescătorilor de Bovine – Alba, asociaţie care reuneşte peste 100 de membri şi care creşte circa 22.000 de bovine, consideră că sistemul de stimulare a crescătorilor de animale promovat de guvern este total neadecvat condiţiilor din România.
„Guvernanţii ar trebui să se consulte cu noi, cu crescătorii de animale, şi nu cu avocaţi sau cu fel de fel de aşa-zişi specialişti, care nu au nicio legătură cu realitatea. Ar afla, astfel, că sistemul actual de stimulare a crescătorilor de animale este total greşit, în sensul că suntem nevoiţi să exportăm viţei către diverse firme din ţări UE care, după ce îi îngraşă, îi sacrifică şi ni-i trimit înapoi în ţară, sub formă de carne în carcasă şi, mai ales, sub formă de preparate sau de semipreparate din carne, cu o valoare adăugată mare şi la preţuri pe măsură“ – ne-a declarat Nicolae Stănescu.
Asociaţii-fantomă
Pe site-ul MADR sunt afişate nu mai puţin de 1.192 de asociaţii de crescători de animale din întreaga ţară. Dar, încercând să luăm legătura cu unii membrii ai acestor asociaţii, am constatat că la multe dintre numerele de telefon afişate fie nu răspunde nimeni, fie răspund persoane care nu au nici cea mai mică legătură cu asociaţiile respective. Aşa am păţit, de exemplu, când am sunat la Asociaţia Crescătorilor de Animale Ardusat, din judeţul Maramureş, pentru a vorbi cu preşedintele Toma Gavrilă: „Ce asociaţie dom‘le? Aici nu e nicio asociaţie, e o casă particulară. Hai, pa! Şi să nu ne mai deranjaţi!“. Surse apropiate MADR ne-au declarat, sub protecţia anonimatului, că multe din aceste asociaţii s-au constituit doar pentru a primi subvenţiile prevăzute de legislaţia actuală, eventual pentru a putea accesa nişte fonduri europene, după care s-au destrămat şi „Dumnezeu cu mila!“
Cooperativele, falimentare
În ultimii ani, au fost înfiinţate şi câteva asocieri sub forma cooperativelor agricole de producţie – nu după modelul CAP-urilor comuniste de dinainte de 1990, ci după sistemul cooperatist existent în ţările UE. Una dintre cele mai importante a fost Cooperativa Muntenia, înfiinţată în anul 2005 după modelul cooperativelor din Austria şi Spania. După câţiva ani, mai exact, în 2009, cooperativa avea nu mai puţin de 300 de membri, care deţineau 55 de ferme, fiecare dintre acestea populată cu circa 2.000 de porci. De asemenea, cooperativa avea un abator propriu, care funcţiona la capacitate maximă.
Între timp însă, abatorul a dat faliment, iar cooperativa este în curs de destrămare, fiecare dintre fermieri preferând să acţioneze pe cont propriu . „Nu a mers pentru că am făcut unele greşeli, cum ar fi faptul că nu am impus încă de la început nişte condiţii stricte pentru fiecare membru. Dar cea mai mare greşeală a fost aceea că nu am asigurat un management corespunzător pentru o astfel de structură“- ne-a declarat Mihai Lungu, fost secretar de stat la MADR şi unul dintre fondatorii acestei cooperative, alături de un alt fost secretar de stat, Adrian Rădulescu.
O altă constatare a recensământului este aceea că suprafaţa agricolă utilizată în anul 2010 a fost de 13,3 milioane ha (faţă de 13,9 milioane ha la precentul recensământ, din 2002), din care, 8,3 milioane ha teren arabil (faţă de 8,7milioane ha în 2002) şi 4,5 milioane ha păşuni şi fâneţe (faţă de 4,6 milioane ha în 2002).
Din punctul de vedere al modului de deţinere, 60,1% din suprafaţa agricolă utilizată a fost în proprietatea exploataţiilor agricole şi 27,4% luată în arendă, comparativ cu anul 2002, când 69,5% s-a aflat în proprietatea exploataţiilor agricole şi 14,7% era luată în arendă. În fine, suprafaţa agricolă neutilizată înregistrată în anul 2010 a însumat 1.849.000 ha, din care 953.000 ha constituie suprafaţa agricolă aflată în repaus. Aşadar, suprafaţa nelucrată este încă destul de mare, dar e în scădere, având în vedere că în anii precedenţi însuma circa trei milioane de hectare.
Pe de altă parte, secretarul de stat de la MADR, Daniel Butănoiu, a declarat pentru Capital că „în suprafaţa care apare în rezultatele recensământului ca fiind nelucrată sunt cuprinse şi suprafeţele mici, de sub 0,3 ha, care nu îndeplinesc condiţiile de a fi considerate exploataţii agricole, dar care sunt, de fapt, în mare parte cultivate de proprietari pentru consumul propriu“.
În suprafaţa mare, de aproape un million de hectare, care apare ca fiind nelucrată, sunt cuprinse şi suprafeţele mici, de sub 0,3 ha, care nu îndeplinesc condiţiile unor exploataţii agricole, dar care sunt în mare parte cultivate. Daniel Butănoiu, secretar de stat la MADR.