Prea pe faţă! Un atac atât de „la vedere“ asupra statului de drept şi instituţiilor despre care poporul ştie că trebuie să îi apere libertăţile democratice… aşa ceva nu se face în UE! În UE, principiile democraţiei nu se calcă în picioare în grabă, de 10 ori într-o singură săptămână! Pe ele nu poate tropăi zgomotos, în văzul lumii, orice hipopotam politic din Est care nu are răbdare să-şi consolideze puterea în paşi mai mici. În UE, democraţia şi drepturile indivizilor pot fi strivite doar discret şi fără grabă, de pantofii unor lideri şi tehnocraţi, care ştiu să nu sară peste nicio literă a procedurilor. În UE, când vezi că poporul prost respinge prin referendum Constituţia Europeană, croită de birocraţii ultracompetenţi de la Bruxelles, aşa cum au făcut-o francezii şi olandezii în 2005, nu schimbi brutal regulile într-o săptămână. Aştepţi câţiva ani, convingi lumea că e o idee proastă să consulţi direct poporul la o lege atât de importantă şi revii cu un document aproape identic, pe care îl numeşti altfel.

Apoi, când pentru nou-născutul Tratat de la Lisabona, singurii care au mai făcut referendum – irlandezii – îndrăznesc să voteze „greşit“, nu strigi din prima zi că voinţa poporului trebuie ignorată. Aştepţi 18 luni până determini repetarea votului, timp în care le bagi irlandezilor mintea la cap, ameninţând cu aruncarea ţării în sărăcie şi acuzându-i pe cei care s-au opus proiectului de „reacţionarism“. Repeţi ameninţările şi te araţi şocat şi de îndrăzneala unui premier grec căruia îi trece prin cap să ceară părerea poporului înainte de a accepta planul de salvare a ţării, prea important pentru a risca să fie respins de chiar cetăţenii cărora le este, teoretic, destinat. La fel de importante, nu vor fi supuse aprobării directe a cetăţenilor nici viitorul tratat fiscal, nici planurile de unificare a sistemelor de taxare (existente încă de la crearea uniunii monetare, dar neexprimate atunci pentru că ar fi fost respinse de cetăţenii „nepregătiţi“), nici celelalte proiecte care, potrivit preşedintelui suspendat Traian Băsescu, vor însemna o cedare de suveranitate. Opţiunile „neavizate“ ale indivizilor şi principiile democratice îi încurcă tot mai mult pe liderii şi pe tehnocraţi europeni, dar, spre deosebire de primitivii confraţi din Est, ştiu să le înlăture păstrând aparenţele şi aplicând politica paşilor mici. Reacţiile dure faţă de derapajele recente din România, încă de neconceput în Occident, m-ar fi bucurat dacă nu ar fi devenit tot mai clar în ultimii ani că politicienii UE ţin mai mult la metodă decât la drepturi, că sunt gata să protejeze mai degrabă „independenţa“ instituţiilor însărcinate cu apărarea drepturilor democratice ale indivizilor decât drepturile în sine.

Disidentul rus Vladimir Bukovski avertiza că diferenţa dintre UE şi URSS ţine doar de ritmul schimbărilor instituţionale, dar rezultatul final riscă să fie acelaşi. Sugestivă i se părea parabola racilor: pentru a fierbe racii, îi poţi arunca rapid în apă clocotită, ca în URSS, sau îi poţi pune întâi în apă rece, care va ajunge încet la temperatura de fierbere, aşa cum s-ar putea întâmpla în UE. Victor Ponta a ales prima rețetă şi merită marginalizat.