Priorități energetice

Pentru a putea ajunge la asigurarea independenței energetice, România are nevoie de concentrarea eforturilor doar pe câteva direcții prioritare, care pot fi imediat implementate: modernizarea instituțională, identificarea corectă a potențialului energetic și folosirea la maximum a poziției geografice.

Crearea unor instituții funcționale și eficiente în domeniul reglementării și controlului reprezintă primul pas pentru atingerea țintelor energetice. Fie că vorbim de ANRM sau de ANRE, este nevoie ca aceste instituții să aibă la dispoziție resursele necesare pentru dezvoltarea capacității instituționale, în special prin atragerea de personal foarte bine pregătit și care să nu fie susceptibil a fi influențat de către marii actori din piață. Doar astfel vor putea să își atingă scopul pentru care au fost create. Al doilea pas absolut necesar îl constituie identificarea corectă a potențialului de care România dispune în acest moment, pentru a dezvolta o industrie energetică cât mai adaptată realităților, fără a risipi resurse financiare și instituționale în direcții fără sorți de izbândă. Avem, pe de o parte, un potențial dovedit în domeniul resurselor regenerabile (în special energie solară, eoliană și pe bază de biomasă) și, pe de altă parte, un cadru legal printre cele mai atractive din lume. Este o bază solidă de  plecare și care trebuie consolidată.

Avem, de asemenea, posibile resurse importante în domeniul hidrocarburilor din zăcăminte neconvenționale, exemplul cel mai cunoscut, dar nu singurul, fiind cel al gazelor de șist. Aici, înainte de toate, avem nevoie de o hartă cât mai relevantă a acestor zăcăminte și a potențialului lor, deoarece, înainte de a lua o decizie privind exploatarea/neexploatarea lor, trebuie să știm care sunt resursele aflate la dispoziție. Tot aici trebuie amintită necesitatea clarificării cadrului legislativ cu privire la exploatarea resurselor neconvenționale și aducerea sa în tandem cu normele internaționale.

Nu în ultimul rând, România trebuie să profite de poziția sa geografică. Pentru a capitaliza acest avantaj și pentru a își asuma rolul de hub energetic regional, este absolut necesar să ne dezvoltăm interconectarea rețelelor energetice, fie că este vorba de conducte de gaze sau rețele electrice, cu cele ale vecinilor, în majoritate, state cu mai puține resurse și, astfel, potențiale piețe de export. Finalizarea Nabucco și AGRI și dezvoltarea capacităților de înmagazinare a gazelor sunt alte acțiuni menite a maximiza avantajul poziției geografice.
Eforturile concentrate asupra celor trei direcții prioritare mai sus menționate trebuie susținute de o comunicare eficientă. În primul rând, este nevoie de un dialog permanent, cu cetățenii și investitorii, pentru definirea și aplicarea politicilor publice în domeniul energetic. Deciziile luate în acest fel sunt mai puțin susceptibile de a fi contestate ulterior. O a doua fațetă a dialogului o constituie definirea și susținerea intereselor României la nivel internațional și, mai ales, în relație cu partenerii noștri europeni.  Independent însă de principalele direcții, ideea de bază trebuie să rămână. Independența energetică se poate atinge doar prin alocarea resurselor pe bază de priorități.

Alex Șerban este senior partner în cadrul Serban & Musneci Associates