Ne vom apleca, pentru început, asupra celor două domenii în care România face flagrant notă discordantă cu restul continentului: retail și construcții. În ultimul an, în acest din urmă sector, producția a scăzut, la nivelul UE, cu 5,1% (deținătoarele recordurilor negative fiind Italia și Slovacia, cu o reducere de peste 15%).
Ei bine, România a înregistrat, din acest punct de vedere, o creștere fantastică, de aproape 23% – comparativ, următorul stat ca performanțe este Polonia, cu un avans de 9,7%.
Explicația pentru această veritabilă „explozie“ nu este atât de optimistă pe cât ar părea. Astfel, doar în trei ani, între primul trimestru din 2008 și același interval din 2011, sectorul autohton al construcțiilor a pierdut 27,3% din totalul forței de muncă, față de sub 10%, cât a fost media UE.
Așadar, dacă în restul țărilor concedierile s-au făcut constant și în trepte, la noi am asistat la un adevărat îngheț al acestui domeniu, concretizat prin disponibilizări masive și abrupte.
Iar angajările din ultimul an se explică mai degrabă prin nevoia companiilor de a-și relua activitatea de bază decât printr-un boom real al acestui sector.
În ceea ce privește retailul, lucrurile stau mult diferit. În Europa, acesta a fost sectorul care a înregistrat, în ultimul an, cele mai numeroase disponibilizări. În paralel, în România, retailul a absorbit încă 25.000 de angajați. Explicațiile? Pe de o parte, niciuna dintre marile companii internaționale care au recurs la concedieri masive, Schlecker (celebrul faliment care a lăsat pe drumuri 11.700 de oameni), Neckermann sau Clinton Cards, nu este prezentă pe piața noastră.
Apoi, pentru retailerii autohtoni, 2011 a fost anul reînceperii investițiilor după pauza luată în timpul anilor de recesiune, puține fiind lanțurile de magazine care nu și-au reluat expansiunea anul trecut.
Un alt sector care ne diferențiază de peisajul european este cel sanitar. Per total Uniune, din 2008 și până acum au fost create peste un milion de slujbe în domeniul medical.
În România, în ultimii patru ani, efectivul salariaților din sănătate a scăzut constant, numai în ultimele 12 luni rândurile acestora subțiindu-se cu aproape 20.000 de oameni.

Munca temporară nu e atât de rea
La nivelul întregii economii, una dintre explicațiile pentru creșterea ocupării în România o reprezintă reglementarea muncii temporare, venită odată cu varianta de anul trecut a Codului muncii. Și privită cu suspiciune de sindicate, care văd în lucrul pe perioadă determinată un alt nume pentru sclavagism.
Ei bine, statisticile europene îi pot liniști pe toți contestatarii acestei forme de angajare.
Potrivit ultimului buletin UE privind piața muncii, România avea, în luna aprilie, cea mai mică pondere a angajaților cu contracte temporare de pe continent: 1,5% din totalul forței de muncă.
Spre comparație, Bulgaria raportează o cifră de 4,1%, Ungaria și Cehia, în jur de 9%, media UE este de 14%, iar recordul este deținut tot de un stat central-european, Polonia, unde nu mai puțin de 27% din contractele de muncă sunt încheiate pe perioade limitate.
Un alt punct fierbinte pentru sindicate l-au reprezentat contractele part-time, care, alături de cele temporare, ar putea explica micul boom al angajării din ultimul an. Ei bine, fals.
Doar 1,2% din angajații români lucrează cu jumătate de normă – și asta, atenție, în condițiile în care nu mai puțin de 94% din slujbele nou-apărute în Europa anul trecut au fost ocupate prin contracte part-time (potrivit ultimului buletin lunar al Comisiei Europene privind piața muncii).

147 de mii de angajați au intrat pe piața muncii în ultimele 12 luni (având ca punct de reper luna aprilie)