În total, se depăşeşte cu uşurinţă o jumătate de miliard de euro dacă adunăm valoarea tuturor proiectelor imobiliare intrate în insolvenţă sau faliment în ultimii aproape patru ani. Aceasta este moştenirea crizei pentru piaţa locală de real estate, iar contorul nu s-a oprit încă. Există însă şi o parte bună.
Numeroase voci au afirmat că piaţa imobiliară locală îşi va reveni doar dupa o acţiune masivă de write-off, de renunţare la proiectele care nu generează aproape deloc venituri. O afirmaţie greu de demonstrat, mai ales după o metodă ştiinţifică. Cu toate acestea, o restructurare a portofoliilor de active neperformante poate avea şi părţi bune, chiar dacă această acţiune presupune (de cele mai multe ori) şi o pierdere, fie pentru investitor, sau proprietar, fie pentru diferiţii creditori. Primul aspect care poate fi considerat pozitiv este reprezentat chiar de către factorul care duce la decizia de intrare în insolvenţă a unui proiect imobiliar: recunoaşterea existenţei unor probleme.
Recunoaşterea faptului că noile condiţii de piaţă sunt total diferite faţă de cele luate iniţial în calcul sau chiar recunoaşterea unor decizii din trecut care nu au fost poate cele mai potrivite. O renunţare la aşteptarea, uneori inertă, a revenirii la perioada de boom şi o renunţare la negarea problemelor şi ascunderea acestora sub preş.
Admiterea eventualelor probleme, inclusiv şi în cazul în care nu se ajunge la insolvenţă, va presupune un plan de reorganizare. Acest fapt poate reprezenta un alt aspect pozitiv; astfel pot fi găsite diferite soluţii pentru a maximiza veniturile prin regândirea strategiilor de vânzări, dacă vorbim de un proiect din piaţa rezidenţială, sau de regândire a mixului de chiriaşi, dacă este vorba de un centru comercial. Desigur, noul plan va presupune, de cele mai multe ori, venituri mai reduse comparativ cu cele dorite iniţial. Totuşi, aceste venituri pot fi considerabil mai mari faţă de cele care ar putea fi obţinute fără a se opera nicio schimbare. Nu în ultimul rând, o restructurare a unui portofoliu imobiliar poate avea şi urmări pozitive, fie că vorbim de un investitor prezent pe mai multe segmente de piaţă, fie că vorbim de o instituţie finanţatoare. Şi asta deoarece, după cum spune şi zicala „cash is the king“, obţinerea unor lichidităţi financiare în această perioadă poate fi folositoare, ţinând cont de oportunităţile de investiţii existente.
Mallul Tiago Oradea, care nu fusese nici măcar finalizat, a fost vândut la licitaţie, finalizat, rebotezat şi deschis. City Mall din Bucureşti, care a rămas operaţional pe întreaga durată a licitaţiei, a fost de asemenea vândut şi trece printr-un amplu proces de reconfigurare, iar unele ansambluri rezidenţiale au reuşit să-şi majoreze vânzările sau veniturile prin modificarea strategiilor. Insolvenţa sau falimentul nu reprezintă în sine momente pozitive, dar multe dintre proiectele aflate în distressed pot fi „reparate“. Şi prin luarea unor decizii potrivite, viaţa de după insolvenţă poate fi chiar mai bună.
Valentin Ilie, CEO Coldwell Banker Affiliates of Romania
Viaţa de după insolvenţă
29 iulie 2012, 21:16
Ultima modificare în 30 iulie 2012, 00:16
Câteva centre comerciale, o duzină de ansambluri rezidenţiale şi mult mai multe proiecte, unele megalomanice, rămase la nivelul de intenţie, fără a se pune nici măcar o piatră de temelie.
Etichete:
Publicat in categoriile: Editoriale
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Editoriale
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook
- Să te pui în pielea consumatorului
- O ţară frumoasă. Păcat că-i plină de hoţi
- Riscuri comportamentale
- Dacă învățământul nu își revine, suntem falimentari
- Codul muncii – un bilanţ pripit. Ce schimbări urmează?
- Priorități energetice
- Fierbeţi racii la foc mai mic, domnule Ponta!
- Afacerea politicii
- Crize. Consumatorul face diferența?!
- România a ajuns în carantină financiară