Cele mai recente modificări aduse Codului Muncii din acest punct de vedere ridică multe dintre condițiile pe care anterior angajatorul le putea impune angajatului căruia îi plătea diverse cursuri de formare profesională, arată specialiștii Accace, unul dintre liderii din Europa Centrală și de Est în management financiar. Deși legea prevede clar în prezent că, în cazul în care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesională este iniţiată de angajator, toate cheltuielile ocazionate de această participare sunt suportate de către acesta, fără a i se mai impune angajatului să nu părăsească respectivul loc de muncă pe o anumită perioadă de timp, există încă temerea că angajatorul poate recurge la lege pentru a impune condiții celui căruia îi plătește cursurile.
În realitate, legea dă posibilitatea ambelor părți – angajator / angajat – să cadă singure la un acord în ceea ce privește angajamentele pe care și le iau reciproc. Astfel, în cazul în care angajatorul propune ca salariatul să urmeze cursuri sau stagii de formare profesională, acesta din urmă va beneficia, pe toată durata acestora, de toate drepturile salariale deţinute, precum si de vechime la acel loc de muncă. Această perioadă este considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
De asemenea, angajatorul și salariatul cad împreună de acord cu privire la posibilitatea încetării contractului individual de muncă, lucru pe care îl și stipulează printr-un act adițional la contractul individual de muncă. De altfel, toate conditiile impuse angajatului, precum și perioada pe care își fac efectul trebuie să fie stabilite prin act adițional.
Doar în cazul în care salariatul nu respectă dispoziţia privind inițiativa încetării contractului de muncă, acesta va fi obligat să suporte toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională, proporţional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adiţional la contractul individual de muncă. Conform legii, un angajator este obligat să susțină cursuri de formare profesională cel puțin o dată la doi ani, dacă are cel puțin 21 de angajați, sau o dată la trei ani dacă are mai puțin de 21 de angajați.
În ceea ce privește cursurile urmate din inițiativa angajatului, compania va analiza solicitarea acestuia, împreună cu sindicatul sau reprezentanții salariaților, după caz. Într-un termen de 15 zile de la primirea solicitării, angajatorul trebuie să decidă dacă va aproba urmarea respectivelor cursuri și costurile pe care le-ar putea suporta. Și în acest caz, toate condițiile impuse angajatului, precum și perioada pe care își fac efectul trebuie să fie stabilite printr-un act adițional.
“Beneficiile acestui tip de recompensare sunt evidente pentru ambele părți: în primul rând, este o formă foarte eficientă de motivare a angajaților, care au astfel ocazia să învețe activități noi, pe care le pot folosi ulterior pentru promovarea în carieră; elimină rutina sau poate îmbunătăți comunicarea în cadrul companiei. În plus, crește productivitatea – angajații învață într-un timp scurt strict ceea ce compania poate folosi pentru diminuarea timpului petrecut cu activitățile de bază ale fiecărui angajat în parte. Principalul beneficiu însă pentru angajat este că el nu mai plătește impozit (spre deosebire de tichete sau asigurări medicale), făcând astfel o economie importantă și, în același timp, acordă și bonificații salariaților”, explică Angelica Ene, Payroll Accountant Accace Romania.
Ea adaugă că, pentru ca toate cele de mai sus să fie valabile, este nevoie ca pregătirea profesională să aibă legătură directă cu activitatea desfășurată de către angajat pentru companie. Nu este prevăzut în lege pragul maxim al sumei pe care compania o poate plăti pentru angajat, atât timp cât pregătirea acestuia are legătură cu business-ul pentru care lucrează. De asemenea, s-au eliminat din Codul Muncii specificațiile privind durata cursurilor de formare profesională – prin urmare, nu se mai pun condiții privind plata salariului în caz de scoaterea parțială sau totală din activitate pe durata cursurilor, și nu se mai specifică nici un număr de zile care ar da dreptul angajatorului să impună angajatului diverse condiții precum vechea restricție de a nu avea inițiativa încetării timp de trei ani dacă ar fi participat la un curs de peste 60 zile.
Trebuie ținut cont însă, în toate cazurile, că este obligatorie încheierea unui act adițional între companie și angajații care urmează cursuri de formare profesională. Totodată, nu trebuie uitate documentele prin care se justifică aceste servicii, precum contract, anexe la facturi din care să reiasă tema cursurilor, persoanele care au participat, durată etc., precum și dovada că respectivele cheltuieli au fost realizate în scopul obținerii de venituri impozabile (în interesul business-ului), amintește Ramona Sandu, Accounting Manager Accace Romania. Aceste criterii sunt obligatorii dacă angajatorii doresc să beneficieze de deductibilitatea cheltuielilor pentru formarea profesională, din punctul de vedere al impozitului pe profit.