Noul Cod de procedură civilă cere judecătorilor să stabilească durata aproximativă a proceselor după discuţii cu părţile. Termenul astfel stabilit trebuie să fie unul „optim şi previzibil“
Cel mai lung proces din România a durat 29 de ani, acesta fiind şi unul dintre cele mai întinse astfel de acţiuni din istoria dreptului. Dacă acest caz este doar o excepţie, realitatea de zi cu zi nu încetează să ne demonstreze că justiţia din România are, totuşi, o problemă, din acest punct de vedere. Durata medie a unui banal proces de succesiune, de exemplu, ajunge, fără să discutăm despre cazuri unde sunt de împărţit averi colosale, şi la doi ani de zile.
La fel se întâmplă cu procedurile de executare silită sau cu procesele dintre bănci şi clienţii lor, ca să dăm doar câteva exemple mai cunoscute. Nu mai vorbim despre atât de discutatele procese de insolvenţă. În aceste cazuri, de durata procesului depinde în mod direct soarta unei firme şi, implicit, a unor angajaţi. Noul Cod de procedură civilă îşi propune, printre altele tocmai rezolvarea, măcar parţială, a problemelor privind durata proceselor civile, dar şi stimularea comunicării între judecători şi părţile implicate în proces. Apar pentru prima dată noţiuni cum ar fi „termen optim şi previzibil“ sau „contestaţie privind tergiversarea“.
„Dorim ca cercetarea procesului să se facă în condiţii de lucru. Derularea procesului ar putea fi chiar mai puţin formală. Ar trebui să aibă loc un dialog între judecători şi avocaţii părţilor sau chiar între judecători şi părţile implicate în proces“, a spus profesorul universitar Viorel Ciobanu, fost decan al Baroului Bucureşti, dar şi omul din fruntea comisiei care a elaborat noul Cod de procedură civilă.
Sancţiuni pentru „tragere de timp“
Dacă în prezent, părţile implicate pot doar să spere că procesul va dura cât mai puţin sau dimpotrivă, după 1 septembrie 2012, ele ar trebui să ştie încă de la început, cu aproximaţie, când se va încheia litigiul. Noua lege cere judecătorului să estimeze care va fi durata. Ba mai mult, spre deosebire de actuala formă, care are prevederi foarte vagi în acest sens, noul Cod de procedură civilă spune clar că procesul trebuie rezolvat în „termen optim şi previzibil“.
În plus, noua legislaţie sancţionează, în premieră, acţiunile menite să întârzie rezolvarea procesului. Părţile vor avea posibilitatea de a solicita derularea mai rapidă a procedurilor prin intermediul acestei „contestaţii privind tergiversarea“.Contestaţia va trebui soluţionată în termen de cinci zile şi, în cazul în care este aprobată, va obliga completul care judecă procesul să grăbească procedurile. Contestaţia este analizată de un complet separat. Noua lege este clară şi dură în sensul grăbirii procedurilor.
„Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a încălca drepturile procesuale ale altei părţi. Partea care îşi exercită drepturile procesuale în mod abuziv răspunde pentru prejudiciile materiale şi morale cauzate. Ea va putea fi obligată, potrivit legii, şi la plata unei amenzi judiciare“.
Legea mai spune că acela care, cu intenţie sau din culpă, va pricinui amânarea judecării sau a executării silite, prin încălcarea obligaţiilor privind desfăşurarea procesului, la cererea părţii interesate, va putea fi obligat de către instanţa de judecată ori, după caz, de către preşedintele instanţei de executare, la plata unei despăgubiri pentru prejudiciul material sau moral cauzat prin amânare. Pe lângă despăgubiri, acesta va putea fi obligat să plătească şi o amendă cuprinsă între 100 şi 1.000 de lei.
Tehnicile de întârziere, rezolvate la foc automat
Noua lege dă o importanţă sporită fazei de cercetare a procesului. Pe lângă stabilirea duratei, despre care am făcut vorbire mai înainte, tot în faza de cercetare vor fi îndeplinite şi procedurile care, în mod tradiţional, duc la tergiversarea proceselor. Aceste proceduri fac parte din arsenalul avocaţilor care doresc întârzierea anumitor procese. Vorbim aici despre încuviinţarea probelor, dispunerea de măsuri asigurătorii, rezolvarea execepţiilor ridicate de părţi sau a cererilor de intervenţie formulate de terţi.
Cu aceste proceduri deja îndeplinite, judecata pe fond va merge mult mai cursiv. Toate aceste proceduri care au loc înaintea dezbaterii pe fond a cauzei nu vor mai fi publice, ci se vor desfăşura în camera de consiliu, cu citarea părţilor. Foarte important, termenele în această fază vor fi extrem de scurte, chiar şi de la o zi la alta.
Judecători mai mulţi
Pe de altă parte, Consiliul Suprem al Magistraturii (CSM) realizează deja studii în ceea ce priveşte eficienţa judecătorilor. Alina Ghica, preşedintele CSM, a lăsat de înţeles, la o conferinţă de presă, că numărul actual de judecători activi în România nu este neapărat mic în raport cu volumul de muncă, citând şi un studiu potrivit căruia, în cazul în care Codul de procedură civilă se va aplica în forma lui iniţială, necesarul de posturi suplimentare nu va sări cu mult de 100 la nivelul întregii ţări. Şefa CSM a dat ca exemplu un raport privind procedura insolvenţei.
„Raportul în posesia căruia am intrat recent identifică două tipuri de cauze care duc la tergiversarea procedurilor de insolvenţă. Există cauze obiective, cum ar fi lichidarea greoaie a activelor, dar sunt şi cauze subiective, ca de exemplu depunerea de cereri succesive. Un astfel de comportament a determinat obligarea instanţelor să eficientizeze procedurile. Se vor lua măsuri în sensul eficientizării şi le veţi vedea cât de curând“, a mai spus Alina Ghica.
Mai trebuie menţionat că, de-a lungul timpului, acest nou cod de procedură civilă a avut un singur mare duşman. Este vorba despre judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, care, în privinţa anumitor articole, cum este şi cel privind contestaţia privind tergiversarea, au reuşit să convingă membrii Senatului României să le elimine.
Până la urmă însă, legea va apărea într-o formă foarte apropiată de cea iniţială. Potrivit susţinătorilor legii, aceasta este şi singura formă care va feri România de eventuale noi sancţiuni venite de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Ar mai trebui spus că această lege ar fi trebuit să apară încă de anul trecut, însă adoptarea ei a fost amânată în repetate rânduri de către parlamentari.
2 ani poate dura în actualele condiţii un proces de moştenire. Noua legislaţie va reduce considerabil acest termen
100 de oameni ar fi, la nivelul întregii ţări, necesarul suplimentar de judecători după implementarea noului cod