Veştile rele din economie abia au început să curgă. Revizuirea negativă a creşterii economice până la 0,8% este doar începutul. Care sunt previziunile pentru următoarea perioadă?

Un răspuns este aşteptat de la ministrul de finanţe, omul care ar fi trebuit să fie cel mai mediatizat şi mai important personaj din actualitatea românească, dar care a fost îngropat în tranşeele războiului aşa-zis politic, în fapt, o bătălie disperată a puşcăriabililor din partide pentru a scăpa de consecinţele propriilor lor fapte. În lipsa oricăror programe economice oficiale şi credibile pentru anul în curs şi pentru 2013, să încercăm să evaluăm situaţia în care ne aflăm. Din perspectiva internă, aparatul de stat este mult supradimensionat, iar companiile aflate în managementul acestuia ultra-super-mega-neperformante, unele chiar producătoare de pierderi masive. Cheltuielile sociale sunt şi ele în creştere, pe fondul unei guvernări de stânga care are de onorat datorii uriaşe către tot felul de întreţinuţi ai banului public, începând cu pensionarii speciali trecând prin mecanismele sindicale şi terminând cu administraţiile locale din teritoriu. De unde să vină aceşti bani atât de necesari noului Guvern? Să nu uităm că populaţia a sărăcit dramatic ca efect al crizei mondiale, iar companiile private – cu excepţia celor cu poziţii de monopol sau oligopol strategic – abia îşi câştigă existenţa, în ciuda numeroaselor restructurări şi tăieri de costuri din ultimii patru ani. Singura sursă de finanţare o reprezintă pieţele externe. Pe scurt, România are nevoie de mulţi bani din afară ca să-şi poată plăti cheltuielile curente.

Perspectiva externă este însă şi mai neagră. Cel mai important partener extern, Uniunea Europeană, se confruntă cu probleme structurale majore, probleme care pot fi rezolvate tot numai cu bani. Disponibilităţile financiare sunt extrem de limitate în ceea ce priveşte investiţiile într-o piaţă imprevizibilă şi aproape comică cum este România. Din fericire pentru noi, aici au fost deja investite sume foarte mari, iar cei care au făcut acest gest sunt obligaţi să îşi protejeze banii riscaţi. Dar vor face eforturi mari să-şi scurteze perioada de amortizare a investiţiilor iniţiale prin creşteri de preţuri, tăieri de costuri de dezvoltare şi repatrieri de capital cât de mult se va putea.

Adăugaţi la ciorba aceasta în care fierbe economia şi ingredientele din ultimele luni – declaraţii de la cel mai înalt nivel al statului anti-SUA şi anti-UE, plus alianţe făţişe cu tot felul de presupuşi infractori ale celor aflaţi la putere – şi veţi afla că oala stă să dea în clocot. Dacă domnul „Father-and-mather“ nu va ieşi urgent cu un plan de prevenire a catastrofei, mă tem că vom rămâne la construirea bugetelor în funcţie de horoscop. Şi-atunci nu ne rămâne decât să ne pregătim de frumoasa urare „Bine aţi revenit în anul 1990!“ şi să-l reactivăm pe Ion Iliescu, poate mai găseşte la Moscova nişte foşti colegi de facultate care să ne ajute cu nişte gaz pe datorie.

Claudiu Şerban este directorul editorial şi de dezvoltare al Editurii Evenimentul si Capital