La fel ca ultimii ani, şi 2012 a adus cu sine, în plan economic, ingredientul nelipsit al vremurilor noastre: incertitudinea. Incertitudine privind veniturile sau cheltuielile, incertitudine privind legislaţia, privind politica economică a statului etc.
Este un mediu incert, unde a prognoza este o loterie, unde a programa este o himeră. Această stare a economiei şi, putem spune, a societăţii, a produs o evidentă stagnare a pieţei bursiere româneşti, care nu a mai înregistrat aceeaşi volatilitate ca în ultimii ani, în timp ce lichiditatea a fost adesea la „cota de avarie“.
Ca atare, vara acestui an nu pornea de la cele mai bune auspicii. Experienţa ultimilor ani ne punea în gardă: puteam vedea o piaţă dominată de vânzători şi de dorinţa de siguranţă, de „debarasare“ de active riscante. Declanşarea crizei politice interne era astfel mobilul perfect pentru o altă perioadă negativă a pieţei bursiere autohtone.
Surprinzător, bursa românească nu a înregistrat şocul tulburărilor interne. Dacă leul s-a depreciat puternic, indicii bursei autohtone nu au scăzut, ci au înregistrat uşoare aprecieri. De la începutul lui iulie, indicii au crescut cu peste 5%, indicând o insensibilitate surprinzătoare a pieţei la zbuciumul politic pe care întreaga ţară l-a parcurs în ultimele săptămâni. Cum am putea explica o atare contradicţie? Nu cred că este nevoie de explicaţii savante, ci cred că motivele sunt destul de simpliste. După ce am intrat în al cincilea an de stres pentru pieţele financiare, multe dintre elementele negative au fost mai mult decât integrate în preţurile de tranzacţionare. De exemplu, faptul că România este o ţară cu un mediu intern instabil nu mai poate surprinde pe nimeni. La fel, sentimentul că funcţionarea greoaie a statului nu poate fi, pe termen scurt, din păcate, nici accelerată, nici frânată este unul omniprezent. Poate mai interesant de comentat ar fi semnificaţia acestui început de trend pozitiv într-un context politic negativ. Dacă analizăm evoluţia anuală a indicilor bursieri şi evoluţia PIB, putem observa că şi bursa românească posedă calitatea de barometru al economiei: indică „vremurile“ bune sau rele cu circa şase luni – un an înainte ca economia reală să constate schimbarea economică. După căderea brutală a pieţei din 2008, PIB-ul a decelerat extrem de puternic, revenirea bursei din 2009 şi stagnarea din 2010 au adus o frânare puternică a scăderii PIB, şi ulterior revenirea la creştere economică. Scăderea bursei din 2011 a avut ecou în infirmarea prognozelor optimiste de creştere pentru 2012, în prezent, guvernul ajustând la doar 1,2% prognoza de avans a PIB pentru acest an.
În contextul datelor prezentate mai sus, aprecierea din acest an, de circa 11%, dublată de o rezistenţă la scădere a pieţei nemaiîntâlnită de mult timp, ne indică faptul că anul viitor ar putea fi un an mai bun decât ne lasă să sperăm actualul context intern, pe care am putea să îl caracterizăm cel puţin ca fiind neproductiv. Cauzele posibile ale acestei schimbări de trend economic: epuizarea perioadei electorale interne, cât și din alte mari economii (în frunte cu cea americană), avansarea mult mai rapidă spre furnizarea de soluţii durabile pentru problema datoriilor suverane din zona euro şi, nu în ultimul rând, o consolidare a economiei globale, care să ofere baza intrării într-un nou ciclu economic.
ALIN BRENDEA,
director operaţiuni Prime Transaction