Depozitele la bănci abia mai reuşesc să acopere devalorizarea monedei naţionale, investiţiile pe piaţa de capital au intrat în categoria „loz în plic“, iar fondurile de investiţii asigură randamente mici sau negative.
Conform datelor furnizate de fondurile de investiţii – atât monetare cât şi de obligaţiuni – constatăm randamente anuale pentru 2011 situate în intervalul -62, 38% şi +12,94%. Indicele BET a înregistrat o corecţie negativă situată în jurul valorii de -17% în anul 2011. Aceste realităţi existente în piaţă lasă puţine zone de investiţii sigure. Creşteri, încă importante, sunt întâlnite pe piaţa aurului, cu randamente anuale de 20%-25%, însă în acest caz pot apărea şi corecţii. Randamentele oferite de investiţia în artă, între 17% și 27%, conform indexurilor realizate de Tudor Art şi Art Mark, atrag tot mai mult atenţia investitorilor.
„Piaţa de artă din România a ajuns la valoarea de aproximativ 20 de milioane de euro. Este o cifră în care luăm în considerare suma de 14 milioane de euro, care reprezintă totalul tranzacţiilor publice în anul 2011 în licitaţiile de artă, în creştere cu 68% faţă de cele 8,3 milioane de euro realizate în 2010, precum şi vânzările prin galeriile de artă sau vânzările directe ale artiştilor“, a declarat reprezentantul Ara Art Collection, Ariadna Zeck,  una dintre casele de licitaţii care activează în Bucureşti.
„Deoarece piaţa de artă nu este direct dependentă de evoluţiile financiare, aceasta nu suferă oscilaţii agresive, mai ales dacă ne referim la corecţii negative. Una dintre explicaţiile randamentelor în creştere este legată şi de numărul limitat de lucrări pe care un artist le poate realiza în cariera artistică. Cu cât artistul devine mai cunoscut şi dorit, cu atât există o cerere  mai mare pe piaţă, şi astfel cota acestuia va creşte. Este de înţeles şi faptul că fiecare proprietar doreşte să marcheze un profit şi solicită o anumită sumă pentru lucrarea pe care o deţine, acest lucru ducând la creşteri ale valorii lucrărilor de artă“, a explicat reprezentantul Ara Art Collection.
Pe piaţa din România, o piaţă considerată încă în dezvoltare, activează aproximativ șase case de licitaţii, dintre care menţionăm: Alis, Ara Art, Artmark, Goldart, Monavissa, Quadro, acestea organizând cel puţin o licitaţie publică pe lună, aducând în licitaţie un număr de 70-120 de loturi. Prin aceste case de licitaţii sunt tranzactionaţi peste 100 de artişti şi se consideră că sunt în jur de 200 de investitori (conform Certinvest), şi numărul acestora este în creştere.
Pasiune, adrenalină şi frumos
„Aceşti investitori au înţeles că arta nu aduce doar profituri, ci şi un confort spiritual. Decizia de achiziţie a unei opere de artă are o componentă raţională şi una puternic emoţională, de aceea este un domeniu atât de captivant. În licitaţii, poţi vedea lucrări al căror preţ de adjudecare depăşeşte cu mult preţul estimat de specialist sau preţul solicitat de proprietar, factorul subiectiv influenţând foarte mult decizia de cumpărare. Valoarea de piaţă a unei lucrări este dată de notorietatea şi valoarea artistului, valoare recunoscută prin vânzările anterioare ale unor lucrări ale acelui artist, gradul de unicitate al lucrării, momentul în care lucrarea a fost executată, tehnica folosită de artist, colecţia din care provine, numărul de lucrări executate de artist şi, nu în ultimul rând, cererea pieţei, numărul de oameni care îşi doresc acea lucrare“, ne-a declarat reprezentantul Ara Art Collection.
Lichiditatea operelor de artă este mai scăzută faţă de alte instrumente de investiţie, însă într-o piaţă în creştere, cum este cea românească, aceasta poate fi rezonabilă.
„O lucrare de artă îşi va găsi un cumpărător mai devreme sau mai târziu“, aşa cum circulă o vorbă în randul galeriştilor. Investitorii, nu ne referim aici la speculatori, înţeleg că pentru marcarea profitului o lucrare de artă nu trebuie să fie tranzacţionată în perioade scurte de timp. O specificitate a pieţei din România, o piaţă tânăra, este că arta maeştrilor moderni şi impresionişti este cea mai căutată, investitorii preferând să mizeze pe lucrări cunoscute şi autori consacraţi.
Lucrări semnate de Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Rudolf Schweitzer-Cumpana sau Camil Ressu au fost vândute foarte bine în ultimii ani şi au dus la randamente importante. Probabil, următoarea direcţie în care se va dezvolta piaţa de artă este piaţa artei contemporane, care deţine cea mai mare cotă din piaţa internaţională, cu vânzări şi randamente spectaculoase. Unii dintre artiştii români sunt foarte bine primiţi pe piaţa internaţională, şi acest lucru ar trebui să se întâmple şi în România. Caracteristica pieţei de artă contemporană, o piaţă mult mai complexă, cu foarte multe influente – în care valoarea artistică nu este neapărat identică cu valoarea financiară, precum şi politicile de marketing aplicate de influenţare a preţului, riscurile financiare la care se expune o galerie care promoveaza un artist tânăr – au îndepărtat până acum investiţii mari în acest segment. Dacă vă decideţi să cumpăraţi arta contemporană a unor artişti tineri sau operele unor artişti consacraţi, sigur veţi realiza o bună investiţie  – dacă înţelegeţi şi respecataţi specificul pieţei – şi vă veţi bucura totodată de frumuseţea şi unicitatea acestor opere.

În numărul viitor vă vom prezenta sfaturi despre cum puteţi căpăta cunoştinţe de investiţie în artă.