Niciodată în ultimii ani nu au existat atâtea opinii contradictorii asupra viitorului pieței muncii. Este, probabil, firesc. După ce criza economică bulversase oricum angajatorii și analiștii deopotrivă, făcând imposibilă orice previziune pe termen mediu-lung, haosul de pe scena politică nu a făcut decât să adâncească aceste incertitudini. Totuși, rămâne frapantă diferența dintre sentimentul pe care îl au majoritatea angajaților – teama de a nu rămâne pe drumuri și, în strânsă legătură, resemnarea în fața salariilor mici, a lucrului peste program și a normelor de lucru adesea aberante – și cifrele oficiale sau diverse statistici bine documentate care arată că, de fapt, piața românească a muncii ar trebui dată drept model de funcționalitate.

Diferențe de viziune sunt și în rândul actorilor direct implicați. De pildă, potrivit directorului general al Trenkwalder, jucător important în piața de recrutare, cu activități concentrate în Transilvania, „vara a reprezentat o perioadă mai dificilă decât era de aşteptat, din cauza crizei politice. De obicei, vara aduce o scădere a numărului de locuri de muncă scoase la concurs, din motive evidente. Spre sfârşitul ei însă, reapar anunţurile, pentru că urmează trimestrul IV, cel mai intens sezon al anului. Dar anul acesta, la sezonalitate s-a adăugat şi criza politică.

Este greu de evaluat impactul singular al acesteia în evoluţia pieţei de HR, însă, ca orice astfel de eveniment, asistăm la un sentiment de incertitudine – de aici şi o uşoară prelungire a deciziilor de angajare.“ În schimb, reprezentanții Adecco România (subsidiara celei mai mari companii de resurse umane din lume), declarau recent pentru Capital că ultimele luni au adus o creștere, pe alocuri accentuată, a volumului de muncă: chiar dacă intrarea de noi investitori a devenit o excepție, mulți dintre cei deja prezenți și-au amânat planurile de extindere pentru anul acesta, ceea ce a făcut ca 2012 să fie unul dintre cei mai buni ani de la intrarea companiei în România, în urmă cu zece ani.



Transilvania merge-n sus, Oltenia invers
O opinie similară are și Valentin Petrof, director general al ManpowerGroup România, unul dintre liderii pieței de resurse umane de la noi. Da, „poate că angajatorii nu au o imagine clară asupra provocărilor ce urmează, dar ce pot face acum este să pună accentul pe consolidarea forței de muncă existente și să caute noi surse de talent, care să susțină oportunitățile viitoare de business.“
Compania sa desfășoară trimestrial un studiu global privind perspectivele pieței muncii în următorul interval. Pentru întocmirea ultimului raport Manpower pe România, au fost intervievați peste 600 de angajatori care, surpriză, s-au dovedit cei mai optimiști din întreaga regiune EMEA (Europa, Africa și Orientul Mijlociu, fiind incluse aici 24 de state), după Turcia. Cifrele din dreptul României sunt spectaculoase nu numai în comparație cu restul țărilor, ci și cu evoluțiile proprii din alți ani. După cum explică Valentin Petrof, „perspectivele de angajare în rândul companiilor autohtone sunt printre cele mai puternice din ultimii patru ani, susținute de nivelul puternic de optimism al companiilor din industria prelucrătoare și comerțul cu amănuntul.“
Așadar, potrivit studiului, în următoarele trei luni vom asiata la valuri de angajări în nord-vestul și sudul țării: aici, previziunea netă de angajare, reprezentând diferența dintre procentajul de companii respondente care anticipează o creştere a volumului de angajări şi procentajul celor care prevăd o scădere a angajărilor, variază între 20% și 25%, în condițiile în care media națională este de 14%.
În paralel, însă, statisticile evi­dențiază un fenomen profund îngrijorător: zonele cele mai afectate de șomaj, Oltenia și Moldova, se adâncesc și mai mult în mizerie, angajatorii de aici declarându-se mult mai pesimiști decât acum un an, ba chiar și decât trimestrul anterior. Un alt fenomen, de data aceasta pozitiv, vizează cea mai dezvoltată regiune a țării, București-Ilfov. Aici, de-a lungul timpului, cifrele nu variază prea mult (previziunea netă de angajare învârtindu-se în jurul ponderii de 10%) – deducem de aici o tendință de stabilizare a pieței muncii, fără urcușuri și coborâșuri considerabile de la trimestru la trimestru, tendință întâlnită cu precădere în statele bogate din Occident.

Angajări se fac, dar pe bani puțini
La noi, recordul negativ al pieței muncii rămâne luna martie 2010, când peste 765.000 de oameni erau înregistrați ca șomeri,  în creștere cu peste 250.000 (!) de persoane față de aceeași lună a anului precedent. De atunci, cifrele au intrat pe o pronunțată pantă descendentă, în ultima lună pentru care sunt disponibile statistici oficiale, iulie a.c., fiind semnalați 441.000 de șomeri (este vorba, atenție, exclusiv de cei înregistrați la agențile județene de ocupare).
Sectoarele care au dat naștere la cel mai mare număr de locuri de muncă în acest interval au fost industria prelucrătoare, de componente auto, comerț, transporturi și servicii. Din păcate, sunt, majoritar, domenii care generează locuri de muncă prost plătite (cu excepția evidentă a posturilor de conducere). În retail, de exemplu, un studiu recent al Fundaţiei Europene pentru Îmbunătăţirea Condiţiilor de Viaţă şi de Muncă (EUROFOUND) arată că salariul mediu din acest sector reprezintă circa 88% din salariul mediu la nivel național. De asemenea, autorii raportului incriminează marii jucători din domeniu, pe motiv că folosesc practici incorecte în raport cu angajații, forțându-i să lucreze peste program, să îndeplinească mai multe sarcini decât cele prevăzute în contractele de muncă, ba chiar, atunci când au nevoie să recurgă la disponibilizări colective, îi determină pe viitorii concediați să-și dea, fiecare în parte,  demisia, pentru a ocoli astfel obligația de a acorda salarii compensatorii, așa cum prevede legea în cazul concedierilor în masă.
Anul acesta, după cum se vede din grafice, grosul angajărilor a fost raportat de producătorii de componente auto și de câteva dintre numele mari din retail. În domeniul auto, Continental este cap de afiș. De acum 12 ani, de când a intrat pe piața autohtonă, concernul german a investit aici 575 de milioane de euro, având în momentul de față circa 10.500 de angajați. Compania operează la noi șapte unități de producție și trei centre de cercetare și dezvoltare, majoritatea în Ardeal.

Până la finalul lui 2012, Continental „a anunțat o mărire a echipei cu încă 1.000 de oameni în toate locațiile sale (Timișoara, Sibiu, Iași, Carei, Nadab și Cristian/Brașov), iar angajările se fac pe toate tipurile de funcții“, spune Christian von Albrichsfeld, director general al Continental Automotive România. Potrivit acestuia, „procesul masiv de recrutare din acest an se datorează proiectelor noi, comenzilor de la clienţi şi dezvoltării noastre în România“. De altfel, numai în ultimele două luni, compania a demarat construcția unei noi unități de producție la Ghimbav (ce urmează să fie gata în aprilie 2013 și unde vor lucra 550 de oameni) și extinderea fabricii din Timișoara (care va genera încă 400 de locuri de muncă în următorii doi ani). Ce posturi se caută? „În centrele de inginerie, căutăm ingineri software, hardware și mecanici, atât din rândul proaspeților absolvenți, cât și oameni cu experiență, dar există poziții deschise pentru analiști financiari, contabili, ingineri IT, mentenanță ș.a.

Unitățile de producție caută cu precădere operatori de linie, ingineri testare, ingineri calitate, manageri de proiect pentru lansarea de produse noi, ingineri automatişti, personal pentru logistică, achiziții sau mentenanță.“ Întrucât bazinul de recrutare este redus, iar nevoia de personal, crescută, compania încearcă să-și pregătească din timp viitorii potențiali salariați. Potrivit lui Christian von Albrichsfeld, „din acest an am început sa rulăm un training de trei luni de zile, destinat celor care doresc să devină angajaţi Continental, dar care trebuie să-şi îmbunătăţească cunoştinţele tehnice. Putem spune că interesul pentru astfel de traininguri este destul de mare. Apoi, pentru a pregăti personal calificat necesar centrelor de producție, susținem, începând din acest an școlar, clasele de școală profesională în Timișoara și Brașov, investind în pregătirea, echipamentele și practica acestor elevi.“
Și în retail angajările sunt de ordinul miilor. Spre deosebire de sectorul auto, unde nevoia de oameni cu experiență, specializați, este pronunțată, aici se caută cu precădere personal „de linie“. Lanțul de magazine Profi a anunțat, încă de la începutul anului, un plan solid de extindere, care viza deschiderea a 30 de noi magazine (dublată, este adevărat, de închiderea altora, „maximum patru“). Nu mai puțin de 92% din angajările derulate de Profi vizează posturi de execuție atât în magazine, cât și în depozit. După cum spune Irina Mureșan, directorul de resurse umane al Profi Rom Food, pe de o parte, „procesul de recrutare se datorează expansiunii agresive a magazinelor, însă a fost nevoie să angajăm personal și în departamentele-suport, pentru a susține dezvoltarea. Iar fluctuațiile de personal reprezintă, și ele, un motiv de a face angajări.“

În loc de concluzii
În primul rând, trebuie remarcat că niciunul dintre marii angajatori con­sul­tați nu confirmă percepția conform căreia contractele de muncă se semnează, mai nou, numai pe perioadă determinată și, de cele mai multe ori, pe statele de plată ale unei companii de leasing de personal. Astfel, în continuare, România rămâne o țară a angajărilor „tradiționale“, realizate mai degrabă direct decât prin intermediari, cu contracte pe termen nelimitat și program de lucru de opt ore. În paralel, însă, se adâncesc fenomenele regionalizării (în timp ce statisticile la nivel național se prezintă încurajator, există regiuni în care piața muncii este în pragul colapsului), ale salarizării tot mai proaste (suntem cel mai slab remunerați angajați din Europa, raportat la puterea de cumpărare) și ale nerespectării drepturilor angajatului.

10,3% era rata șomajului în UE 27 în luna iulie, de două ori mai mare decât cea raportată de România
5,5 De atâtea ori sunt mai mari veniturile medii anuale per capital la nivelul UE 27 decât cel raportat de România, potrivit ultimelor statistici ale Eurostat