Noul Cod civil reglementează acum în mod expres administrarea de către un terț a unuia sau a mai multor bunuri, a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu deținute de o altă persoană. Orice persoană fizică și orice persoană juridică poate fi numită administrator de bunuri sau patrimonii.
Numirea administratorului se face, de regulă, prin contract, iar activitatea administratorului este remunerată, dacă părțile sau legea nu indică contrariul. Administrarea bunurilor altuia poate fi de două feluri, și anume: administrare simplă sau administrare deplină. În cazul administrării simple, administratorul este responsabil pentru conservarea bunurilor și pentru continuarea modului de folosire a acestora, fără a le schimba destinația.
Totuși, destinația bunurilor poate fi schimbată dacă aceasta este aprobată de proprietarul bunurilor. Administratorul împuternicit în cadrul unei administrări simple poate să vândă bunurile, să le ipotecheze sau să le gajeze, însă numai cu aprobarea prealabilă a proprietarului. În cazul administrării depline, administratorul trebuie să conserve și să exploateze în mod profitabil bunurile administrate și să sporească averea beneficiarului (de exemplu, să închirieze un imobil). Administratorul cu puteri depline poate să vândă bunurile administrate, să le greveze cu drepturi reale și chiar să le schimbe destinația, fără aprobarea prealabilă a proprietarului.
De aceea, o atenție sporită trebuie acordată alegerii persoanei administratorului. De asemenea, proprietarul poate impune administratorului anumite limite atât de timp, cât și valorice, astfel încât deciziile de o importanță majoră să fie supuse aprobării proprietarului.
Administratorul trebuie să acționeze cu diligență, onestitate și loialitate și să evite orice conflict de interese ce ar putea apărea atunci când acesta acționează în interesul său propriu sau în interesul unui terț. Administratorul răspunde personal față de persoanele cu care încheie contracte în cadrul administrării, dacă se obligă în nume propriu față de aceștia sau dacă acesta depășește limitele acordate de proprietar. Proprietarul bunurilor va răspunde față de terți pentru prejudiciile cauzate acestora din culpa administratorului, însă numai până la limita câștigului obținut de acesta în urma administrării. De asemenea, proprietarul va fi obligat să achite administratorului contravaloarea serviciilor de administrare, iar administratorul poate refuza restituirea bunurilor administrate până la încasarea integrală a contravalorii serviciilor de administrare.
Simona Chirică, avocat Schoenherr şi Asociaţii.
