„Cui i-e frică de Virginia Woolf?“, în Centrul Istoric, pe o altfel de scenă, într-un alt decor, dar cu aceeași poveste. Este doar una dintre piesele de teatru jucate într-un spațiu diferit de scena teatrelor cu care ne-am obișnuit deja. Unul care se transformă într-un adevărat business.
Viviana Doris a terminat, în urmă cu doi ani, Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), dar nu se poate lăuda că a jucat în foarte multe piese de teatru. Iar despre film, „nici nu poate fi vorba, trebuie să ai un noroc chior“. A mai apărut în două reclame TV și „cam atât“, la asta se rezumă experiența ei cu lumea actorilor. Vestea bună este că încep să apară tot mai multe săli „atipice“, după modelul „teatru/improvizație-cafenea“, concept dezvoltat în Europa de Vest și care pare să prindă foarte bine și la noi.
După cunoscutele Green Hours, La Scena și, mai nou, Godot Café‑Teatru, dezvoltate de antreprenori locali, nume noi încep să se impună, că doar „este loc în piață, mulți actori vor să joace“, după cum spune Geoge Remeș, proprietarul de la Godot, de profesie actor. Așa că aceste investiții sunt ca o gură de oxigen pentru actorul tânăr, „neconsacrat“, care își dorește să se afirme. Cu mențiunea că teatrul românesc funcționează, încă, după niște reguli stabilite înainte de ’89. Acționar unic a rămas statul, iar banii vin de la bugetul local. În plus, salariile sunt fixe și se acordă în funcție de vechime și categorii: un actor începător încasează lunar în jur de 1.000 de lei, iar un actor consacrat, circa 2.000 de lei pe lună. Foarte puțin, comparativ cu sumele încasate de actori în Europa de Vest, unde teatrele sunt subvenționate. Și atunci, nu mai miră pe nimeni de ce un actor preferă să-și rotunjească venitul căutând și alte metode de a juca. „Teatrul e într-o continuă mişcare şi ceea ce e interesant sunt chiar formele noi, modurile diferite de atacare a temelor mari teatrale“, spunea într-un interviu anterior Ion Caramitru, directorul Teatrului Naţional din Bucureşti. Mișcare care se observă și în spațiile „cafenea-teatru“. Ca o paranteză, pe scena de la Godot s-au jucat de mai multe ori „Visul“ după William Shakespeare, „Ce ne spunem când nu ne vorbim“ de Chris Simion sau „Cui i-e frică de Virginia Woolf?“ de E. Albee.
Sală nouă la Red Angus
Revenind la investitori, Dragoș Panait, acquisition & development manager Red Angus Steakhouse, anunță o nouă investiție într-o sală diferit amenajată, în Centrul Istoric. „Săptămâna trecută am deschis sezonul, dacă pot spune așa. Am luat pauză pe timpul verii, revenind cu o schimbare a decorului, care este acum unul Western, completat cu masa de biliard și tabla de darts. Joia trecută am avut prima piesă de improvizație, urmând să avem și seri de karaoke, scene de teatru și muzică live“, detaliază Panait. Potrivit lui, investiția totală a locației – 270 metri pătrați pe ambele etaje, unde funcționează și restaurantul Red Angus, a fost de circa 0,5 milioane de euro, cu termen de amortizare în cinci ani. „Prețul biletului va fi de 10 lei, o sumă cerută în piață. Nu plănuim amortizarea investiției din această taxă de intrare“, mai spune Panait, referindu-se la spectacolele de improvizație sau de teatru. Și-a propus ca la primele evenimente să aducă 40-50 de persoane la fiecare spectacol.
Extindere la Godot
Un alt investitor, George Remeș de la Godot, numără deja încasările din teatru – anul trecut, cifra de afaceri a depășit 100.000 de euro -, și se pregătește să deschidă o nouă sală, tot în Centrul Istoric, acolo unde funcționează acum Godot Cafe.
Este vorba despre spațiul de la subsolul clădirii, pe care îl va transforma într-un fel de studio cu o capacitate de 40 de locuri, ideal pentru piese de teatru în două persoane.
În plus, strategic vorbind, lucrează acum la un plan prin care să faciliteze prezența studenților la piesele de teatru: o reducere de 30% la prețul biletului. Practic, la Godot se joacă în fiecare seară, media fiind de 110 spectatori pe spectacol, în sala mare, potrivit lui George Remeș.
Mai departe, probabil că este doar o chestiune de timp până când vom auzi și de alte investiții și, cine știe, „În Culise“, afacere, deținută de doi tineri: Ștefan Nistor și Cristian Bajora, inclusă la categoria „teatru independent-cafenea“, va anunța, poate, o nouă investiție.
10-30 de lei este prețul unui bilet la o piesă de teatru sau un spectacol de improvizație în Centrul Istoric