Casnica Parvin Namin, în vârstă de 60 de ani, a economisit ani de zile banii familiei pentru a investi într-un apartament sau într-o mică afacere. Dar proiectul a fost îngropat săptămâna trecută, când devalorizarea vertiginoasă a monedei iraniene a înjumătăţit valoarea patrimoniului strâns.
Namin este victima unui cutremur valutar care afectează viaţa celei mai mari părţi a populaţiei şi care agravează criza provocată de un amestec de sancţiuni occidentale şi de gestionare controversată a resurselor de petrol.
Cotaţia rialului, moneda naţională, s-a prăbuşit cu aproximativ 40% faţă de dolar, după ce guvernul a creat un centru naţional de schimb valutar, în încercarea de a controla circulaţia devizelor. In loc să stabilizeze un rial deja în cădere de mai mulţi ani, măsura a fost privită de pieţe drept o dovadă a lipsei de rezerve de valută străină.
Dacă un dolar valora circa 22.000 de riali în urmă cu două săptămâni, luni, 1 octombrie, cotaţia a depăşit 40.000 de riali în câteva ore, înainte de a se închide la 37.500 de riali. Guvernul a suspendat operaţiunile de schimb şi a cerut populaţiei să nu mai alerge după dolari.
Comercianţii şi valutiştii au protestat la Teheran împotriva preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad. Influenţii proprietari de magazine din piaţa centrală din capitală şi-au închis porţile, deoarece nu puteau stabili preţurile produselor aflate la vânzare.
În toiul înteţirii disputelor care sfâşie regimul înaintea alegerilor prezidenţiale din luna iunie, guvernul a impus o cotaţie standard de 28.500 de riali, ignorată de valutiştii clandestini, omniprezenţi la Teheran.
Comerţul a reînceput să funcţioneze în mod normal, însă criza valutară domină discuţiile dintre iranieni.
Taximetristul Ehsan Asghar, în vârstă de 49 de ani, spune că preţul unor piese de motor s-a dublat, dar afirmă că nu poate pune acest cost pe seama pasagerilor.
"Dacă vor cere mai mulţi bani, nimeni nu va mai merge cu mine", spune Asghar, care învinovăţeşte Occidentul pentru această situaţie.
Shahin Shahrokh, în vârstă de 33 de ani, funcţionar la o companie de logistică, învinovăţeşte guvernul, asemeni unei bune părţi a iranienilor chetionaţi de "Folha", pentru devalorizarea care l-a obligat să-şi anuleze concediul în străinătate împreună cu soţia.
"Am strâns banii cum trebuie, dar dintr-o dată aceşti bani au devenit insuficienţi".
Ghidul turistic Shahrzad Amiri, în vârstă de 41 de ani, intenţionează să-şi trimită acasă fiul care studiază în Regatul Unit.
Este ceva obişnuit să vezi iranieni care spun că această criză lasă o dâră de proastă dispoziţie şi de iritare. "Toată lumea este sub presiune, iar oamenii se ceartă pentru orice", spune studenta Mahsa Mohammadi, în vârstă de 23 de ani.
SURSA: RADOR