Flexibilitatea duce la prosperitate. Este concluzia unui studiu făcut de un membru al echipei de la BNR referitor la piaţa muncii pe glob. Analiza s-a bazat pe câţiva indicatori specifici, precum rata şomajului, durata dintre două slujbe consecutive, perioada medie de preaviz etc.
Detaliile nu sunt relevante, importantă este demonstraţia statistică a faptului că oamenii o duc mai bine acolo unde sunt mai liberi şi mai lipsiţi de constrângeri atât în calitatea de angajaţi, cât şi în cea de angajatori. Ideea că indivizii săraci trebuie protejaţi de abuzurile celor bogaţi este într-o oarecare măsura justificată. Da, bogaţii – în orice tip de regim – tind să-şi păstreze cu orice preţ averea şi statutul în faţa săracilor. De aici, însă, până la a pune lupul paznic la oi este o distanţă ca de la Washington la Moscova. Politicienii puterii de azi din România se prefac că mor de grija oamenilor simpli. Au răsturnat guvernarea PDL pe motive economice, dar bagă cărbuni în foc continuu la creşterea deficitului bugetar.
Au crescut lefurile bugetarilor, dar au şters o bună parte din nivelul de trai pentru toată populaţia prin inflaţie şi devalorizarea monedei naţionale. Plâng pe umărul vâlcenilor, dar nu sunt în stare să organizeze o privatizare fără circarul Dan Diaconescu. Iar acum, devine din ce în ce mai lipsit de echivoc efortul guvernului Ponta de a subordona Justiţia politicului. În condiţiile în care Parlamentul României este instituţia care se bucură de cea mai redusă încredere din partea populaţiei; în care toţi penalii din partide se ascund în cele două Camere sub poalele unei imunităţi la fel de morale ca locatarele unui bordel.
Marea realizare a anilor trecuţi a reprezentat-o dezinhibarea Justiţiei. Într-o convorbire cu un important om de afaceri, mi-am exprimat rezervele faţă de capacităţile PSD-ului de a aduce progres economic. (Consider că este evident faptul că liberalismul nu are nicio legătură cu actualul USL). Interlocutorul meu mi-a răspuns foarte tranşant că politicienii noştri sunt toţi nişte amatori, în orice partid te-ai uita. Dar că marele merit al perioadei Boc a fost acela că „s-a dat drumul la câini“. Mi-a plăcut metafora, mai ales că tradiţionalii câini de pază ai democraţiei, jurnaliştii, au fost puşi de ceva timp să facă sluj la stăpânii politicieni din cauza unei crize economice care a lovit mass-media românească precum uraganul Katrina New Orleans-ul. Avem oricum destule informaţii despre fărădelegile comise în România. Îndeajuns cât să ancheteze procurorii şi să judece judecătorii în următoarele două cicluri electorale. Important este ca politicienilor să le fie dat peste degetele cu care încearcă să o ciupească de rotunjimi pe doamna legată la ochi care ţine în mână balanţa dreptăţii.
Puterea corupe! Iar puterea absolută corupe absolut, spunea Winston Churchill.
Aceasta este realitatea. Cei 50 de ani de comunism din istoria recentă sunt un experiment îndeajuns de relevant în acest sens. Nu mai avem nevoie de nicio altă dezbatere. Separarea puterilor în stat este o condiţie esențială a bunăstării. Încercarea de a desemna o suprastructură care să ne protejeze de abuzuri nu va duce decât la iminenţa unor abuzuri săvârşite de chiar acea suprastructură. La fel ca în cazul pieţei muncii, când o legislaţie foarte restrictivă pentru angajatori duce, în cele din urmă, la deteriorarea nivelului de trai al angajatului. Adică exact efectul invers celui declarat. Aşa că, preaputernici politicieni, încetaţi să ne mai protejaţi de tot felul de pericole invizibile şi încercaţi, mai bine, să nu ne staţi în cale. Ne vom găsi şi singuri rezolvarea problemelor noastre reale.
Claudiu Șerban, director editorial Capital
