Deşi în 2006-2007 SIF-urile erau atractive datorită portofoliilor valoroase, fără însă ca investitorii să le considere acţiuni generatoare de dividende importante, ci mai degrabă acţiuni de creştere, din 2010, odată cu subţierea dividendelor încasate de la companiile din portofoliu, SIF-urile au devenit, în mod neobişnuit, acţiuni de la care se aşteaptă dividende  consistente.
Acest profil de acţiune pe care îl aşteaptă investitorii s-a finanţat aproape exclusiv prin vânzări de active, politică ce susţine preţurile SIF-urilor pe termen scurt, dar care le va afecta valoarea pe termen lung, reiese din raportul „Cât timp merită să fie deţinute acţiunile SIF?“ – realizat de Echipa Cercetare de Piaţă, BCR.
Încasări mici, costuri operaţionale mari
Cumulat, în 2010 şi 2011, la nivelul celor cinci SIF-uri, ieşirile de numerar cu titlu de dividende către acţionari, împreună cu cheltuielile operaţionale, au fost de două şi respectiv 2,6 ori mai mari decât dobânzile şi dividendele încasate de la companiile din portofolii (vezi tabel).
Mai îngrijorător e faptul că dividendele încasate de la companiile din portofoliu au fost mai mici decât cheltuielile operaţionale, cu excepţia SIF5 Oltenia, ceea ce arată că distribuirea de dividende realizată de SIF-uri pentru a răspunde aşteptărilor investitorilor au fost substanţial finanţate prin vânzare de active.
Cele mai importante pachete vândute de SIF-uri, din 2010 şi până în prezent, au fost la BRD (6,6% din capitalul social, cumulat), cam­pioane fiind SIF Moldova (2,43%) şi SIF Transilvania (2,01%). Practic, în timp ce criza a avut consecinţe dramatice pentru SIF-uri, acestea fiind în postura de a nu mai beneficia de principala sursă de venit – dividendele de la cele mai mari bănci locale (BCR şi BRD) –, acestea nu au avut grijă să îşi ajusteze pe măsură cheltuielile operaţionale, care au ajuns chiar să depăşească dividendele primite de la companiile din portofoliu.
Deoarece investitorii văd ca funcţie principală a SIF-urilor distribuţia substanţială de cash, este de aşteptat ca programele lor investiţionale să devină progresiv tot mai puţin semnificative, iar exit-urile din participaţiile din portofolii să fie tot mai importante, spun analiştii BCR.
„Considerăm că în medie acţiunile SIF au un potenţial de creştere de maximum 20% pentru un orizont investiţional de şase-opt luni, care trebuie să fie văzut în corespondenţă cu menţinerea unui randament al dividendului estimat pe 2012 de minimum 10%. În aceste condiţii, nu vedem un potenţial concret de creştere pentru acţiunile SIF pe termen mediu şi lung, discount-urile de tranzacţionare urmând să se menţină între 30% şi 50%, dar în condiţiile în care VAN (valoarea activelor nete) oficial se va diminua presată de vânzările de participaţii. Există riscul ca investitorii să marcheze pierderi de capital pe un orizont investiţional lung de timp“, spune Mihai Căruntu, şef Departament Cercetare Piaţa de Capital, BCR.
SIF Transilvania (17,3%) şi SIF Oltenia (15,3%) sunt aşteptate să genereze cel mai bun randament al dividendului aferent lui 2012 (tabel1). „Continuăm să preferăm SIF3 Transilvania, pentru colecţia valoroasă de participaţii majoritare în turism, şi SIF5 Oltenia, pentru cea mai valoroasă colecţie de participaţii listate“, arată analiştii BCR.

20% este potenţialul maxim de creştere pe 6-8 luni, în con­dițiile unui randament al dividendului estimat pe 2012 de minimum 10%