Pe 1 octombrie s-a anunţat o anumită creştere a cursului leu/euro: noul curs anunţat în acea zi a fost de 4,5223.
Nu a fost un nivel-record (am mai văzut înainte cursul sărind şi peste 4,6 lei/euro), însă acea creştere a stârnit foarte multă atenţie şi comentarii, şi pe bună dreptate. Ea o să ne afecteze viaţa de zi cu zi aşa cum rareori poate să facă un curs de schimb. De ce? Anunţul a fost al Băncii Centrale Europene, nu al Băncii Naţionale a României, şi prin el s-a stabilit o nouă bază de calcul pentru accizele armonizate – prevăzute în euro conform legislaţiei – în anul 2013. Dat fiind cursul de 4,3001 folosit în 2012, creşterea accizelor va fi de cel putin 5,17% faţă de 2012. Impactul major la nivelul economiei şi la nivelul nostru, al tuturor, o să fie la benzină şi motorină. La această creştere „mecanică“ prin cursul de schimb se adaugă şi creşterea anuală în euro a accizelor la combustibili, care a fost asumată de România faţă de UE ca parte a calendarului strict de armonizare a nivelului accizelor. Un impact similar va fi şi asupra tutunului, alcoolului, energiei electrice şi a altor produse accizabile. Deci, din cauza factorilor care nu sunt sau nu mai sunt sub controlul nostru, o să plătim mai scump la anul pentru toate aceste produse.
Întrebarea e: cine câştigă în urma acestor creşteri? Haideţi să luăm pe rând actorii principali. Prima categorie, consumatorii: o să scoată mai mulţi lei din buzunar ca să cumpere acelaşi litru de combustibil sau acelaşi pachet de ţigări, sau acelaşi kilowatt.
A doua, producătorii şi importatorii: o să colecteze mai multă acciză la aceleaşi cantităţi de vânzări, însă o s-o vireze pe toată la buget. În plus, creşterea preţurilor poate să ducă la reducerea consumului şi deci la reducerea vânzărilor şi profiturilor acestor producători. A treia categorie, bugetul de stat: la prima vedere, o să încaseze mai mulţi lei din accize. În realitate însă, acest spor o să fie afectat negativ din două părţi – în situaţia unei scăderi a consumului de produse accizabile, vor scădea şi încasările din accize, şi, separat de asta, creşterea inevitabilă a inflaţiei va eroda valoarea fiecărui leu încasat în plus de către bugetul statului. A patra categorie, zona gri a economiei: orice creştere de taxe face evaziunea mai profitabilă pentru că acela care nu contribuie la buget concurează cu cel care o face, şi legile cererii şi ofertei îi dau deseori câştig de cauză celui dintâi, în lipsa unei urmăriri antievazioniste foarte eficiente şi de anvergură. Soluţia pentru a evita toate acestea ar fi să nu crească acciza în 2012, mai ales dată fiind starea încă precară a economiei. Dar de data asta nu avem de ales. Chiar dacă avem de pierdut.