Economia Greciei a înregistrat eşecuri ani de zile, iar ţara se luptă acum să-şi echilibreze bugetul prin impunerea de măsuri profunde de austeritate. Cei mai bogaţi greci nu au observat acest lucru. Mulţi nu sunt impozitaţi deloc iar unii dintre cei care sunt preferă să se eschiveze de la obligaţiile lor faţă de stat, se arată într-o amplă analiză publicată de Der Spiegel.
Cel mai mare armator al Greciei, George Economou, ar fi dispus să vorbească despre artă şi colecţia sa, spune purtătoarea sa de cuvânt. Sau despre pasiunea sa pentru pictori germani, cum ar fi Neo Rauch sau Dix Otto, deţinând mai multe lucrări ale acestora. Sau despre o pictură de Botero pe care a achiziţionat-o recent cu suma de 330.000 de euro (420.000 dolari).
Dar Economou ar prefera să nu discute despre ţara sa. Mica felie de paradis a lui este bine păzită. Cei care intră în galeria sa de artă trebuie să treacă mai întâi printr-o poartă de securitate dotată cu un scanner de amprente. Stând într-un Mercedes de lux, fiica lui, Alexandra, spune că ţara sa nu mai este la fel de sigură ca altădată iar ea ia taxiul doar la nevoie de teama de a nu fi răpită. Da, chiar şi bogaţii din Grecia au griji, comentează Spiegel.
„Grecia este o ţară săracă cu oameni foarte bogaţi”, a afirmat recent ministrul de finanţe, Yannis Stournaras. Iar filantropia, deşi este un cuvânt grecesc, nu e larg răspândită. Membrii din pătura superioară a ţării continuă să exploateze toate lacunele pe care le oferă guvernul. Statul face extrem de uşor pentru ei să procedeze aşa: un an întreg, guvernul a anunţat că este ‘pe cale să încheie un tratat cu Elveţia”, cu scopul de a pune capăt evaziunii fiscale. Dar acesta nu a fost încă semnat.
Privilegiaţii nu se deranjează nici măcar să-şi ascundă bogăţia public. În cartierele bogate – Kifissia din nordul Atenei sau Glyfada la sud – unii conduc în viteză Porsche Cayennes iar poşetele Hermes pot fi încă văzute sub mese la cafenle. Gucci, Balenciaga şi Dior şi-au păstrat magazinele. Doar florarii de la colţul străzilor au ieşit din afaceri.
Deşi guvernul grec nu-şi mai poate plăti facturile şi datorează unor companii din sectorul privat circa 9 miliarde de euro, chiar şi după trei ani de criză continuă să scutească companiile comerciale de transport maritim, care alcătuiesc sectorul industrial cel mai de succes, de toate taxele. Această scutire pentru bogaţi pune mai mult decât o povară pe umerii săracilor. Direcţia Generală Concurenţă a UE a identificat recent 57 diferite scutiri de taxe doar pentru armatorii greci şi, nedumerită, a trimis o scrisoare guvernului de la Atena.
(…) Navele greceşti deţin 20% din transportul maritim de mărfuri mondial, deşi, de obicei, navighează sub pavilionul altor ţări. Ca atare, cea mai mare flotă comercială din lume nu contribuie cu aproape nimic la performanţa economică a Greciei, iar veniturile din transport nu sunt impozitate. De fapt, companiile de transport nu trebuie nici măcar să plătească impozite pentru diviziile care nu au nimic de-a face cu transportul de mărfuri pe mări.
În timp ce Grecia are o datorie publică de aproximativ 301 miliarde de euro, cetăţenii săi au active private în valoare de aproape două ori mai mult. Potrivit Autorităţii Elene de Statistică (ELSTAT), 20% dintre cei mai bogaţi câştigă de şase ori mai mult decât 20% dintre cei mai săraci.
Ce fac oamenii bogaţi pentru ţara lor?, se întreabă Spiegel. Preşedintele Greciei, Karolos Papoulias, a spus odată: „Toţi acţionează în conformitate cu patriotismul lor”.
De exemplu, Petros Kokkalis, descendentul celei mai influente familii din Grecia, a înfiinţat o grădină enormă într-una dintre cele mai sărace zone din Atena. Kokkalis a fost vicepreşedinte clubului de fotbal Olympiacos Piraeus, deţinut odată de tatăl său. El spune că criza i-a deschis ochii şi l-a făcut ”mai politic” şi că a devenit mai conştient de problemele ţării. De exemplu, a trebuit să aştepte şase luni pentru o autorizaţie pentru a instala un bar de bambus cu un frigider în grădina sa.
Taxa de intrare în parcul său este de 4 euro, mai mult decât îşi pot permite elevii şi el se gândeşte să o reducă la 2 euro. Întrebat de ce nu o desfiinţează, el răspunde: „Dorim ca proiectul să se auto-întreţină”. Familia sa este una dintre cele mai bogate din ţară. Tatăl său, Socrates, este fondatorul ”Intracom”, un grup multinaţional din domeniul tehnologiei. El a sponsorizat o bibliotecă întreagă de la Universitatea Harvard şi finanţează un program în Europa de Sud-Est şi Central-Estică la ”Kennedy School of Government” a sa. Petros, fiul său, spune că familia trebuie să fie acum atentă pentru a se asigura că cele 10.500 de persoane care lucrează pentru imperiul Kokkalis din Grecia nu îşi pierd locurile de muncă.
Armatorul şi colecţionarul de artă George Economou nici măcar nu a vrut să răspundă la întrebarea ce face el pentru ţara sa. Cu siguranţă purtătoarea sa de cuvânt va declara: „Nicio informaţie nu va fi dezvăluită pe această temă”, conchide Spiegel.
Sursa: Agerpres