Considerăm că taxa claw-back continuă să fie gândită de guvernanţii români exclusiv ca o taxă necesară pentru acoperirea deficienţelor de finanţare şi deficitului din sistemul public de sănătate, şi nicidecum ca o taxă al cărei scop ar trebui să fie un control bugetar sporit prin reducerea abaterilor de la bugetul preconizat.
Un prim aspect care se impune a fi luat în considerare este acela potrivit căruia baza de calcul al taxei trebuie să fie preţul de vânzare al producătorului de medicamente, şi nu preţul de raft, întrucât o bază de impunere care include marjele de profit ale celorlalţi agenţi economici din lanţul de distribuţie (distribuitorii și farmaciile) este nesustenabilă din punct de vedere economic şi neechitabilă; prin urmare, taxa ar trebui să se aplice doar la veniturile producătorilor sau să se împartă sarcina fiscală cu societăţile de distribuţie şi cu farmaciile.
Modificări necesare
În al doilea rând, taxa claw-back ar trebui să excludă din calcul medicamentele cu preţul de producător sub 30 lei şi/sau să se introducă un plafon al contribuţiei în cazul medicamentelor generice (medicamente bioechivalente cu medicamentele inovative, al căror brevet a expirat), având în vedere că preţul acestora este redus faţă de cel al medicamentelor inovative. În felul acesta s-ar asigura protejarea producătorilor de medicamente generice, care sunt principalii furnizori de medicamente cu preţ accesibil, şi s-ar atinge dezideratul social al claw-backului, adică accesul populaţiei la medicamentele de bază.
O altă chestiune care ar avea efect benefic, mai ales pentru producători, priveşte termenul de plată a contribuţiei claw-back, care ar trebui să fie extins astfel încât să fie corelat cu decontarea de către Casa de Asigurări de Sănătate a medicamentelor suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii. Neexistând această corelare, practic, producătorii de medicamente susţin în mod nejustificat finanţarea contribuţiei datorate pe perioade prelungite de timp înainte să încaseze creanţele de la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi Ministerul Sănătăţii în privinţa cărora se şi plăteşte această contribuţie.
Ce bază utilizăm
De asemenea, suma de referinţă folosită la calcularea taxei ar trebui să fie consumul real din anul anterior şi, nu în ultimul rând, consumul de medicamente ar trebui controlat, având în vedere că depăşirea plafonului alocat sistemului public de sănătate este cauzată într-o mai mică sau mai mare măsură de unii factori anormali, cum ar fi creşterea cheltuielilor cu tratamentele scumpe, supraevaluarea multor produse şi servicii etc.
În concluzie, considerăm că trebuie adoptate măsuri care să pregătească lumea medicală înainte de intrarea în vigoare a noii legi a sănătăţii, pentru că implementarea acesteia în formula actuală va bulversa totalmente sistemul medical românesc, poate chiar până la o blocare a sa. Revenirea legislativă pe claw-back şi reglementarea sa, ţinând cont de solicitările producătorilor de medicamente şi de reperele pe care aceştia le-au indicat guvernanţilor pe toate căile, este una dintre măsurile prealabile care trebuie adoptate pentru a face sistemul medical românesc să funcţioneze la nivel european.
Avocat Diana Badea,
Olteanu şi Asociaţii
