Propunerea făcută de ministrul economiei, de reducere a IRC (Impozitul pe Venitul Persoanelor Juridice) de la 25%, la 10% pentru companiile care fac noi investiţii în Portugalia a fost aplaudată şi bine primită.
Dar a fost imediat frânată de Ministerul de Finanţe şi de către Bruxelles, deoarece există riscul de a fi considerată ajutor de stat sau de a încălca regulile concurenţei, întrucât se aplică doar la investiţii de la o anumită sumă încolo. Comisia desemnată acum pentru a elabora o reformă a IRC, care să fie prezentată până în luna august a.c. şi care să fie inclusă în bugetul de stat pe 2014, este de acord să evalueze această propunere de 10%, însă nu se angajează la efectuarea de tăieri.
Gaspar a strâmbat din nas, poate calculând ceea ce ar costa acest lucru vistieria statului – să tai, da, dar trebuie să vezi bine până unde poţi merge. Ceea ce Álvaro Santos Pereira a pus în discuţie ar putea fi începutul şocului fiscal de care ţara are nevoie pentru a se reactiva, pentru a atrage investitori şi pentru a potenţa noi proiecte. Ar putea fi unul dintre motoarele creşterii atât de promovate, dar care nu se poate mişca.
În această conjunctură, ţara are nevoie de măsuri care să aibă un efect mai radical şi mai durabil decât o simplă scânteie. De aceea, ne-am aştepta ca noua comisie, deja înecată în controversa legată de numirea lui Lobo Xavier, să ajungă la concluzii demne de un şoc, de un pachet fiscal real pe care investitorii şi companiile, naţionale şi străine, să fie dornice să-l cumpere şi să aibă ambiţia de a-l îndeplini. Israelul, Irlanda, alte ţări au făcut-o cu un evident succes, atrăgând creiere şi capital pentru a-şi dezvolta economiile în ritmuri de invidiat. Reforma IRC ar putea fi un bun exemplu al felului în care ţara este dispusă să se schimbe. Şi al faptului că există şocuri care uneori dau bune rezultate.
