FMI nu vrea să arunce acordul cu România la coș, deși recunoaște că, până acum, țintele stabilite au fost ratate în marea lor majoritate. Guvernul Ponta, în schimb, vrea în continuare control de la FMI.
Doar șase puncte din totalul de 17 de pe agenda FMI au fost duse până la capăt de guvernul Ponta. Cu alte cuvinte, țintele din Acord au fost ratate, iar delegația Fondului Monetar Internațional ar fi trebuit să anunțe eșecul și închiderea contractului. Numai că FMI vrea să evite finalizarea Acordului prin nerealizarea țintelor, motiv pentru care a extins termenul-limită cu trei luni, până în iunie anul acesta, perioadă în care Guvernul ar trebui să recupereze heirupist tot ce nu a reuşit în mai bine de un an.
E greu de înţeles ce vrea FMI şi de ce, mai ales că nici reprezentanții instituției nu par a ști mai bine. „Nu putem spune nici că suntem în Acord, dar nici în afara lui“, a declarat Eric de Vrijer, șeful delegației FMI. Cu alte cuvinte, în mod normal, Acordul este încheiat, dar organismele internaționale au acceptat ca Guvernul să mai vină la o sesiune de reexaminare în iunie. Dacă nici atunci nu și-a învățat lecțiile, „acordul expiră și nu va exista altă înțelegere“.
Pe de altă parte, reprezentanții FMI spun că economia are sustenabilitate la nivel macro, chiar dacă indicatorii nu s-au încadrat în limitele stabilite. Oricum, nu se așteaptă la vreo revenire accentuată în perioada următoare, ci mai degrabă se speră la menținerea stabilității așa cum este, în condițiile în care economia din zona euro nu-și va reveni anul acesta.
Impozite mai mari, nu mai mici
„Dezechilibrele fiscale acumulate înainte de criza financiară internațională au fost în cea mai mare parte corectate“, se arată în declarația oficială a FMI și CE, care sintetizează tot ce este pozitiv în măsurile luate de guvernele României din ultimii ani. Situație sesizată și de piețele internaționale, care sunt acum mult mai dispuse să ne ofere finanțare la dobânzi reduse, sub 5,5%.
Creșterea luată în calcul de FMI pentru anul acesta este de 1,6%, după ce în 2012 economia a stagnat. Bugetul pentru acest an, pe care l-a și acceptat, țintește un deficit de 2,4% din PIB pe bază ESA și 2,1% în termeni cash. FMI a acceptat majorarea salariilor din sectorul public la nivelul dinaintea crizei, majorarea cu 4% a pensiilor și o „alocare semnificativă destinată reducerii la 60 de zile a perioadelor de plată a facturilor în sistemul de sănătate“. Aprobarea cheltuielilor s-a făcut ca urmare a veniturilor suplimentare din reducerea unor deduceri fiscale, a „îmbunătățirii“ fiscalizării în domeniul agricol și a impozitului „minim“ de 3% din cifra de afaceri pentru companii. De asemenea, FMI a acceptat și majorarea salariului minim la 750 lei din februarie și la 800 lei din iulie.
În orice caz, reducerile de taxe și impozite pe care le anunța USL anul trecut (sau doar le dorea) țin de domeniul fanteziei. Premierul Victor Ponta susține în continuare că se dorește încheierea unui nou acord cu FMI, după încheierea actualului, dar nu mai ține cont de scăderea TVA pentru anumite produse, măsură față de care șeful delegației FMI și-a declarat deja opoziția. „Experiența din alte țări ne-a arătat că reducerea TVA în anumite sectoare nu ajută consumatorul. NU este o idee bună să se fragmenteze sistemul fiscal, să aveți scutiri, cote mai mici și complicații de genul acesta“, spune Eric de Vrijer. Poziția este normală pentru direcția utilizată dintotdeauna de FMI, care nu vede cu ochi buni nici o majorare de cheltuieli și nici vreo reducere de taxe sau impozite. De altfel, indulgența arătată de delegația Fondului chiar poate fi pusă pe seama măsurilor fiscale decise de guvernul Ponta și care sunt de majorarea unor taxe și impozite, nu de reducere.
Demagogie și platitudini
Cam în același mod va fi și încheiat actualul acord, cu FMI acceptând ținte realizate pe jumătate și promisiuni. „Reforma întreprinderilor de stat“ se rezumă la oferta publică secundară de 15% din capitalul social Transgaz, intrarea Oltchim în insolvență și vânzarea pachetului majoritar de la CFR Marfă. În cazul ultimei companii, cel puțin, guvernul Ponta a trecut și peste decizia CSAT de anul trecut, de a nu permite privatizarea CFR Marfă, fiind considerată companie strategică, de interes național.
În final, rămânem cu un gust amar. România nu mai are, de fapt, nevoie de un nou acord cu FMI și chiar l-ar putea rupe și pe cel actual. Se pare însă că Guvernul Ponta vrea să folosească FMI pe post de „polițist rău“, cum îi numește analistul financiar Florin Cîțu, astfel încât să aibă un motiv pentru care nu reduce TVA, CAS sau alte taxe. Dimpotrivă. Nu că nu știe cum să sprijine activ mediul privat, ci că nu poate din cauza organismelor internaționale.
„Ne uităm la sectoarele de unde poate veni creșterea economică – energia și transporturile – pentru că România are o locație geografică între Marea Neagră și restul Europei, iar o infrastructură de transport poate atrage investiții în producție“, spune Eric de Vrijer. Practic, șeful delegației FMI repetă platitudinile pe care le-am auzit de la toți șefii de guvern în ultimii zece ani, dar niciunul nu a reușit să facă nimic semnificativ. Sectorul de energie poate fi o excepție, dar să nu uităm că statul român are de dat multe miliarde de euro prin certificatele verzi, notă de plată pe care o suportă tot consumatorul final.
Eric de Vrijer susţine că creșterea economică poate veni prin atragerea de fonduri structurale europene, dar având experiența anilor trecuți, ar fi mai bine să nu ne punem prea multe speranțe în banii UE.