Reuniunea a avut ca obiectiv discutarea şi adoptarea unui set de recomandări pentru redresarea industriei siderurgice europene, în perspectiva adoptării de către CE a unui ”Plan de acţiuni pentru sectorul siderurgic din Uniunea Europeană”, în iunie 2013. Masa rotundă a avut loc pe fondul scăderii producţiei siderurgice în UE, a cererii din partea industriilor din aval – auto, prelucrări mecanice, construcţii civile – şi a reducerilor de personal, informează marţi un comunicat al Ministerului Economiei.
La această reuniune au participat vicepreşedintele CE Antonio Tajani, comisar european pentru industrie şi antreprenoriat, Laszlo Andor, comisarul european pentru ocuparea forţi de muncă, afaceri sociale şi incluziune, Connie Hedegaard, comisarul european pentru schimbări climatice, miniştri şi secretari de stat din România, Franţa, Belgia, Luxemburg, Austria, Cehia, Germania, Italia şi Polonia, precum şi reprezentanţi ai patronatului şi sindicatelor din domeniul siderurgiei.
Ministrul Varujan Vosganian a declarat, citat de Agerpres, că România susţine adoptarea recomandărilor şi se asociază demersurilor coordonate de vicepreşedintele CE, Antonio Tajani, în efortul european de identificare a unor măsuri de sprijin pe termen mediu şi lung pentru sectorul siderurgic, menţionează comunicatul citat. El a subliniat că România acordă atenţie impactului creşterii preţului energiei electrice asupra industriilor energo-intensive, şi a celei siderurgice în particular, cu necesara perspectivă a încheierii de contracte de furnizare pe termen lung între consumatorii industriali şi furnizorii de energie.
Totodată, Varujan Vosganian a salutat implicarea Parlamentului European (PE) în acest demers al industriei şi al statelor membre, confirmată şi de rezoluţia adoptată la 13 decembrie 2012 privind industria siderurgică din Uniunea Europeană, mai precizează documentul.
Potrivit aceliași surse, grupul la nivel înalt privind siderurgia a făcut mai multe recomandări în domeniile comerţului şi concurenţei, materiilor prime, eliminării costurilor suplimentare din cauza legislaţiei, schimbării climatice, politicii energetice, mediului, politicii salariale şi cercetării şi inovaţiei.
