Din cei 40 de pasageri de la bordul A300 Zero-G, cinci studenţi au câştigat un concurs organizat de CNES (Agenţia spaţială franceză), care foloseşte de obicei acest avion în scopuri ştiinţifice. Ei nu şi-au plătit locul, spre deosebire de ceilalţi, care au plătit fiecare 6.000 euro. O pasageră din Elveţia a efectuat deja un zbor parabolic, în Statele Unite.

În timpul zborului vor fi efectuate 15 parabole a câte 22 de secunde, în total cinci minute de imponderabilitate. La prima parabolă se va atinge gravitaţia marţiană (o treime din greutatea resimţită). Ea va fi urmată de două parabole lunare (1/6 din greutate, adică senzaţia de a fi în picioare pe Lună) şi 12 parabole în imponderabilitate. În timpul zborului, pasagerii vor beneficia de sfaturile unor instructori şi de asistenţa unui medic. Comandant de bord este Eric Delesalle, director pentru teste de zbor al constructorului ATR, mare maestru al parabolelor. El este însoţit de Jean-Francois Clervoy, cu 3.000 de parabole efectuate şi trei zboruri la bordul unei navete spaţiale americane.

Veniturile obţinute în urma zborurilor comerciale urmează să contribuie la înlocuirea aparatului A300 Zero-G, care a depăşit 100.000 de parabole.

Zborurile parabolice cu avionul, care au început acum mai bine de 60 de ani, îi fac pe cei care le efectuează să scape de efectul gravitaţiei terestre fără să fie nevoie de un zbor spaţial, datorită manevrelor de urcare şi coborâre. Sintagma ‘zboruri cu gravitaţie zero’, utilizată pentru a desemna acest tip de zboruri, este improprie fiindcă ‘gravitaţia terestră nu dispare’, spune Franck Lehot în cartea sa ‘Voler en apesanteur’ (Zborul în imponderabilitate).

Înainte de manevra parabolică, avionul exploatat de CNES, A300 Zero-G, ajunge într-o zonă unde traficul aerian nu este prea intens – adesea în largul coastelor Bretaniei. Prima dată, avionul evoluează la orizontală, la o altitudine de 6.100 m. Echipajul măreşte progresiv viteza până la circa 810 km/h. Pilotul acţionează manşa până când avionul ajunge la 47 grade. Este faza numită ‘resursă de intrare’, în care puternica hipergravitaţie (sau hiperponderabilitate) fixează pasagerii pe podeaua cabinei: timp de circa 20 secunde, ei cântăresc de aproape două ori mai mult.
Odată atins plafonul de 47 grade se reduce mult propulsia motoarelor. Este ‘injecţia’: avionul intră în faza parabolică. Toate forţele aerodinamice – portanţa, propulsia – exercitate asupra avionului sunt anulate, iar avionul, având doar propria sa greutate, intră în faza parabolică. În interior, pasagerii sunt în imponderabilitate. În timpul acestei faze de 22 de secunde, avionul ajunge la o înălţime de 8.500 m şi îşi reduce înclinarea până ajunge din nou la orizontală. Începe apoi să încline partea din faţă şi să coboare iarăşi. La sfârşitul parabolei, echipajul redresează avionul, imponderabilitatea dispare în câteva secunde şi pasagerii trec din nou prin 20 de secunde de hipergravitaţie.

Avionul revine la poziţia orizontală pentru circa două minute, pregătindu-se să înceapă următoarea parabolă.
Sursa: Agerpres