Noile propuneri vin să răspundă îngrijorărilor legate de provizionarea insuficientă şi cu întârziere a pierderilor din deprecierea creditelor şi sunt de natură să accelereze recunoaşterea acestor pierderi. Astfel, provizioanele constituite vor acoperi atât pierderile deja suportate, cum este cazul în prezent, cât şi o parte a pierderilor aşteptate în viitor.
„Noile propuneri aduc o modificare semnificativă a modelului de provizionare şi este de aşteptat să producă un impact semnificativ la nivelul băncilor şi altor instituţii financiare”, spune Şerban Toader, Senior Partner al KPMG în România.
Contabilizarea pierderilor din depreciere a fost un subiect intens dezbătut de organismele de reglementare de ambele părţi ale Atlanticului. În mod regretabil, IASB şi FASB (Consiliul pentru Standarde de Contabilitate Financiară din Statele Unite) au renunţat anul trecut la angajamentul iniţial de elabora propuneri comune cu privire la contabilizarea pierderilor din deprecierea activelor financiare. În decembrie 2012, FASB a publicat propriile propuneri, care diferă în anumite aspecte esenţiale de cele emise de IASB.
Propunerile formulate de IASB introduc o nouă metodologie de recunoaştere a pierderilor din depreciere, bazată pe pierderile aşteptate, pentru a reflecta deteriorarea calităţii activelor financiare precum portofoliile de credite. Modelul propus presupune înregistrarea de provizioane pentru acoperirea pierderilor aşteptate până la scadenţa finală pentru activele financiare al căror risc de credit a crescut semnificativ faţă de momentul iniţial, precum şi a pierderilor aşteptate în următoarele 12 luni pentru celelalte active financiare.
Cezar Furtună, Partener Servicii Financiare în cadrul KPMG România, precizează: “Evaluarea pierderilor din depreciere este o artă mai degrabă decât o ştiinţă, presupunând formularea unor raţionamente dificile pentru a stabili dacă sumele împrumutate vor fi rambursate conform scadenţarului, şi dacă nu – cât din valoarea acestora va fi recuperată şi la ce moment. Noul model propus de IASB extinde aria acestor raţionamente. Astfel, este introdus un nou prag pentru a stabili dacă a avut loc o deteriorare semnificativă în calitatea creditului, iar în funcţie de asta se înregistrează un provizion fie pentru pierderile aşteptate în următoarele 12 luni, fie pentru pierderile aşteptate până la maturitatea creditului. Aplicarea acestor reguli va reprezenta o provocare pentru bănci, fiind necesară formularea unor noi raţionamente care trebuie revizuite de către auditori şi înţelese de utilizatorii situaţiilor financiare, inclusiv de către autorităţile de supraveghere.” Noul model ar urma să se aplice tuturor activelor financiare evaluate la cost amortizat sau la valoarea justă prin capitalurile proprii, cum sunt creditele sau titlurile de stat, precum şi anumitor angajamente de creditare şi garanţii financiare. Propunerile introduc şi cerinţe suplimentare de prezentare a informaţiilor cu privire la deprecierea activelor financiare în notele la situaţiile financiare. Este de aşteptat ca noile propuneri să aibă un impact semnificativ asupra băncilor româneşti, care aplică IFRS ca bază a contabilităţii de la 1 ianuarie 2012. Pe lângă impactul financiar, cel mai probabil va fi necesară modificarea sistemelor existente sau dezvoltarea unor funcţionalităţi suplimentare pentru a colecta şi procesa informaţiile necesare aplicării noii metodologii.
Angela Manolache, Director în cadrul Departamentului de Consultanţă al KPMG în România, recomandă entităţilor care aplică IFRS, şi în special băncilor, să demareze analiza impactului noilor propuneri asupra activităţilor lor: “Riscul de credit este elementul central al activităţilor bancare şi se aşteaptă ca modelul propus să aibă implicaţii vaste asupra sistemelor şi proceselor de creditare. Astfel, procesul de implementare s-ar putea dovedi dificil pentru instituţiile bancare.” Societăţile comerciale vor fi şi ele afectate, dar impactul asupra creanţelor comerciale pe termen scurt va fi cel mai probabil redus.
