Argumentele producătorilor de energie pentru menţinerea schemei de ajutor ţin de faptul că aceştia au făcut investiţiile, recuperabile în mai mulţi ani, în funcţie de schema de ajutor actuală. Afişează miliardele de euro care au fost investite în această industrie. Clamează că este singurul domeniu în care se mai fac investiţii în România, într-un context atât de dificil. Argumentele sunt în principal pertinente, dacă nu ar fi însă şi unul care i-ar ţine pe loc, şi anume faptul că toate aceste miliarde investite în România în energia regenerabilă, şi în special eoliană, au un factor mic de multiplicare în economie, iar o parte însemnată din aceste miliarde o reprezintă costul cu echipamentele, care în proporție de peste 90% sunt importate. Reprezentanţii producătorilor afirmă că statul ar fi trebuit să impună o obligaţie de a achiziționa echipamente de la producătorii locali, astfel încât aceste miliarde să fie în mod real aport la economia națională, în timp ce statul se apără afirmând că o astfel de obligație contravine normelor EU de liberă concurenţă. Poate că o soluție ar fi fost şi aici o formă de stimulare pentru ca jucătorii din industria producătoare de turbine eoliene să îşi deschidă fabrici locale. Poziția celor care suportă această schemă de ajutor a devenit din ce în ce mai mediatizată.
Cei mai vocali fiind cei de la Alro, care cer chiar eliminarea totală a subvenţiilor pentru energia regenerabilă. Chiar dacă costul cu energia electrică este imens pentru un colos industrial ca Alro, deci şi schema de ajutor îi afectează foarte mult, foarte ușor li se poate arăta si partea bună a acestei scheme. Odată cu intrarea unor noi jucători pe fondul introducerii schemei de ajutor, oferta de energie s-a mărit pe bursă OPCOM, punând presiune pe preț și ducându-l în jos. De exemplu, dacă Hidroelectrica reușea anul trecut să vândă destul de ușor energie la preţuri de peste 220 lei/MWh, acum cu greu reușește să vândă în jurul a 190 lei/MWh cantitatea de energie oferită pe bursă.
Interesant este că unii actori din industrie au preferat o altă abordare.
De exemplu Ioan Niculae, care declara că la jumătatea lui iunie 2013 va asigura energie electrică din producție proprie către toate fabricile de îngrăşăminte chimice deținute. Mai interesant ar fi cum s-ar putea apăra populația de o creștere tot mai probabilă a facturii pentru energia electrică, determinată de schema de ajutor actuală. Situația din Bulgaria poate trage un semnal de alarmă pentru Guvern, singurul care poate proteja populația şi singurul care e tras la răspundere când situația degenerează. Poate că o întrebare corectă ar fi: „O schemă de ajutor gândită în boomul din 2007 mai poate fi aplicată în recesiunea din 2013?“. E nevoie de energie regenerabilă după cum este nevoie şi de industrie, şi cred că o regândire a întregii strategii pentru energia regenerabilă şi acordarea ei în funcție de noile realităţi poate fi benefică nu doar celor care suportă schema de ajutor, ci şi celor care beneficiază de aceasta.
