Institutul Național de Statistică a dat publicității datele cu privire la evouluția produsului intern brut. Ce spun acestea? Că anul trecut am avut o creștere economică de 0,3% față de anul 2011.
De fapt, este vorba de o stagnare economică, în cel mai pur sens al cuvântului. Sectoarele care au tras în jos economia anul trecut au fost agricultura și industria, două domenii aflate în mare suferință din cauza faptului că România nu are politici de dezvoltare viabile pentru sectoarele de mare importanță ale economiei. Ați văzut dumneavostră vreun guvern să vină cu soluții și, foarte important, să le și aplice pentru a rezolva problema irigațiilor, spre exemplu? Ca să nu mai depindem tot timpul de Doamne-Doamne, atunci când vorbim de performanțele din agricultură. Nici vorbă! Miniștrii de resort, toți, parcă n-au auzit în viața lor de sisteme de irigații. A, scuze, actualul ministru, Daniel Constantin, vorbea la un moment dat de un posibil parteneriat cu niște oameni de afaceri din China pentru construcția de sisteme de irigații de un miliard de euro. Dar deocamdată sunt doar vorbe. Până când nu vom vedea că primii chinezi vor începe montarea țevilor pe ogoarele patriei și că vor face primele aducțiuni de apă, nu putem lua în serios declarațiile ministrului.
De asemenea, ați văzut dumeavoastră vreun guvern cu un plan sustenabil de reindustrializare a economiei, că, până la urmă, producția reprezintă cea mai sănătoasă formă de creștere economică. Nici vorbă! Nu tu infrastructură pentru a oferi condiții europene de transport pentru investitori. Nu tu facilități fiscale. Nu tu stabilitate legislativă. Nu tu o lege a parteneriatului public-privat care să fie atractivă pentru partenerii străini. Nimic. Doar vorbe goale. Populism. Gargară. Fariseism. Minciună. Incompetență. Lipsă de viziune. Corupție. Acestea sunt doar câteva atribute ale guvernelor care s-au perindat la conducerea țării în ultimii ani. Și atunci cum să vorbim de creștere economică? Cum să vorbim despre o Românie prosperă? Cum să vorbim despre consolidarea clasei de mijloc? Probabil că niciun politician nu se gândeşte cu adevărat la aşa ceva. Toţi cei care ajung la putere, cu mici excepţii, se gândesc doar la propriul lor interes sau al camarilei de partid. Filosofia guvernării în România este axată pe repere precum combinaţie, şpagă, aranjament, furtişag. De cele mai multe ori, cei care se cocoaţă pe un scaun ministerial nu au niciun fel de competenţe de management. Pur şi simplu, sunt răsplătiţi pentru diverse servicii politice pe care le-au prestat pentru partid la un moment dat. Nicio formaţiune politică nu a dovedit, în cei 23 de ani scurşi de la Revoluţie, că este capabilă să se pună cu adevărat în slujba cetăţeanului. Foarte puţini specialişti de calibru au fost cooptaţi de-a lungul vremii în structurile aparatului de stat. Pentru că oamenii oneşti şi competenţi nu răspund la comenzi politice. Nu se bagă în găinării şi în matrapazlâcuri de doi bani.
Din păcate, România este metastazată de la un capăt la altul. Singura şansă pentru a ne vindeca este o terapie de şoc. O terapie care să poată extirpa tumoarea care macină tot în jurul ei. Pentru asta însă, avem nevoie de o nouă clasă politică. Actualii politicieni au dovedit cu vârf şi îndesat că nu sunt în stare de nimic. Ţară-i asta?