Chiar dacă dispare sau este micșorată contribuția la sănătate, costurile pentru pacient vor fi mărite prin introducerea asigurărilor voluntare de tip complementar şi a celor de tip suplimentar, pentru care se vor lupta asigurătorii privaţi. Cât ne-ar putea costa planul ministrului de a plăti la privat pentru ce nu am mai primi de la stat?
Planul sună aşa, şi nu e mult diferit de cel de anul trecut: dacă vei avea nevoie de mai mult decât îți oferă statul pe banii tăi, plătești mai mult. Deși se chinuie de jumătate de secol, după spusele ministrului sănătății, autoritățile vor definitiva anul acesta pachetul de bază de servicii medicale, care înseamnă de fapt o raționalizare a sănătății. Astfel, pentru asigurarea de stat, românii ar putea avea dreptul doar la unele servicii medicale gratuite, iar de „dărnicia“ statului în acest sens depinde în mod direct cât de profitabile vor deveni afacerile asigurătorilor privați.
Surse din rândul medicilor care au participat la consultările din minister pe marginea reformei ne-au spus că în noul proiect nu există mari diferenţe în materie de asigurări faţă de anteriorul proiect de lege a sănătăţii şi că reorganizarea caselor judeţene este clar un punct crucial în „împuternicirea“ privaţilor. După spusele ministrului sănătății, Eugen Nicolăescu, pachetul de bază va fi „mai mic decât se aşteaptă mulţi“. Totodată, de multe ori s-a discutat micșorarea sau eliminarea contribuției actuale la asigurările de sănătate (CASS), de 10,7%, și înlocuirea acesteia cu o taxă de solidaritate cuprinsă între 3% și 5% din venit, care va acoperi serviciile medicale din pachetul social sau de bază, de genul urgențelor, prevenției și consultațiilor.
Pentru restul, cetățeanul ar trebui să încheie asigurări voluntare complementare obligatorii, a căror deductibilitate va fi stabilită de stat sau asigurări suplimentare,“full-option“, care vor acoperi mai ales serviciile private şi al căror preţ ajunge la 40 de lei pe zi. „Conținutul pachetului de bază este esențial în efectuarea oricărui tip de previziuni pe termen lung. Întotdeauna, costul unei asigurări de sănătate depinde de tipul de beneficii oferite prin contract. Spre exemplu, în momentul de față, o asigurare suplimentară pornește de la 1 leu/zi şi poate ajunge la 40 lei pe zi“, a estimat Theodor Alexandrescu, reprezentantul companiilor Metropolitan Life în România. Punând cap la cap cele anunțate de ministrul sănătății pe acest subiect și informațiile primite de la asigurătorii privați, suntem în măsură să conturăm un cost posibil al sănătății odată cu reforma caselor de sănătate. Cu alte cuvinte, ne punem problema cu cât va fi mai scump la privat ceea ce acum primim de la stat pentru cele 10,7 procente din venituri, excluzând plățile informale.
Ce primești de un leu, ce primești de 40?
În mod normal, ar fi o ușurare dacă cele 10,7% oprite pentru sănătate acum din salariul a nouă milioane de români s-ar transforma în 3%-5%, însă cu cât statul asigură mai puțin, cu atât costul pentru serviciile suplimentare va fi mai mare. În acest moment, prețul unei asigurări private de sănătate variază în funcție de vârsta cumpărătorului, de istoricul medical și, bineînțeles, de serviciile medicale incluse: de cele ieftine beneficiază în general tinerii, care nu prezintă un risc mare de îmbolnăvire, iar pachetele se alcătuiesc personalizat.
Costul celei mai ieftine asigurări voluntare complementare ar putea ajunge la 3 lei pe zi, adică în jur de 90 de lei pe lună. Dacă luăm însă valoarea minimă de un leu pe zi, ajungem la o asigurare de 30 de lei pe lună, iar în cazul valorii maxime de 40 de lei pe zi, la suma impresionantă de 1.200 de lei pe lună. Numai că ceea ce primești pe un leu sau chiar pe trei vei primi și de la stat, în contul celor 3%-5% reținuți din venit, poate chiar mai puțin, spune Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei Naţionale pentru Protecţia Pacienţilor (ANPP), care a făcut propriile sale calcule. „Este o utopie să te gândeşti că privaţii vor avea puterea de a asigura pacienţii oncologici, de exemplu, şi mai ales cu câţiva lei pe lună. Necesarul de finanţare la nivelul României pentru sănătatea cetăţenilor se apropie de 12 miliarde de euro, ceea ce raportat la 20 de milioane de cetăţeni face ca necesarul per capita să fie de 600 de euro. Dacă statul nu reuşeşte să colecteze mai mult de 880 de lei per capita, cum să o facă asigurătorii privaţi?“, explică el. Pachetul social va cuprinde în mod obligatoriu un număr nelimitat de consultații, în timp ce o asigurare de între 1 și 5 lei pe zi presupune, de regulă, circa cinci consultații pe an, un control anual preventiv, transportul de urgență și diferite proceduri medicale, de la analize la intervenții chirurgicale, în număr limitat. Cei care nu sunt mulţumiţi de ce le oferă această asigurare vor avea la dispoziţie, cum au şi acum, un fel de „CASCO“ medical, pentru care prețul poate ajunge la 40 de lei pe zi. În contul acestor bani, beneficiile ar fi complete: consultații, intervenții chirurgicale, analize complexe ca RMN etc.
Dacă tot pendulăm între totul sau nimic, să vedem și calea de mijloc: pentru o asigurare de 10 lei pe zi, respectiv 300 de lei pe lună, o persoană tânără, fără probleme grave de sănătate, primește un control medical anual preventiv, circa zece consultații anuale, investigații medicale nelimitate, însă numai una la domiciliu și circa trei transporturi cu ambulanța. Pentru a pune față în față cele două tipuri de contribuții, ne raportăm la venitul mediu brut din 2012, care a fost de 2.117 lei, din care cele 10,7% plătite în prezent pentru CASS înseamnă 226,5 lei pe lună. Dacă suntem vizionari și înlocuim cele 10,7% cu taxa de solidaritate lunară (3%-5%) și asigurarea obligatorie (30-1.200 lei lunar), ajungem la un interval de 93,51 și 1.305 de lei pe lună (în procente, ajungem la un interval de 4,49%-61,7% din salariul luat ca exemplu).
Observăm că pe măsură ce oferă mai multe servicii, asigurările private ajung să muşte tot mai mult din salariu, astfel că numai cei cu venituri foarte mari şi le vor putea permite. Sigur, în varianta în care asigurarea costă între 1 și 10 lei, aceasta este mai mică decât ce plătește acum asiguratul la stat, însă diferența între beneficii este enormă, pentru că până acum avea dreptul, cel puțin teoretic, de a beneficia de toată plaja de intervenții în baza celor 10,7%. Vedem astfel că am putea ajunge să plătim cu bani mai mulți ceea ce primeam de la stat în baza vechii contribuții. Și cum majoritatea românilor au acum doar asigurarea de stat, minimală, în baza celor 10,7%, iată cum se deschide o piață cu un potential imens pentru companiile de asigurări.
Bucuroși, dar nu prea
Dintotdeauna, asigurătorii privați de pe piața autohtonă așteaptă „verde“ de la stat pentru a furniza asigurări complementare obligatorii pentru cetățeni. Chiar și furnizorii privați de servicii medicale ar trebui să fie fericiți, întrucât ar putea profita și mai bine de pe urma parteneriatelor pe care le au cu asigurătorii privați. Când în sfârșit se pare că există toate șansele în acest sens, se creează o situație infamă pentru companii, dar mai ales pentru contribuabili. În primul rând, anunțul de la începutul anului al ministrului sănătății conform căruia pacienții care aleg să meargă la un spital privat nu vor mai beneficia de decontarea serviciilor de la CNAS se bate cap în cap cu spusele aceluiași ministru, cum că „cine vrea servicii medicale private să încheie o asigurare privată de sănătate“.
În mod normal, dacă statul tot te forțează să îți faci o asigurare medicală suplimentară obligatorie la privat, trebuie să-ți poți deconecta serviciile medicale în orice spital din UE, fie el privat sau de stat. A doua problemă, care lovește cel mai mult în finanțele pacienților, este conținutul pachetului de bază, care, cu cât va fi mai redus, cu atât va mări numărul serviciilor pentru care trebuie să te asiguri suplimentar și, implicit, prețul asigurării. Împărţeala este clară: statul asigură baza, privatul asigură restul. Socoteala nu este însă pe placul asigurătorilor: „Un asigurător cu o organizație existentă nu poate subscrie și asigurări obligatorii, și facultative, dacă asiguratul acesteia nu optează pentru amândouă“, spune Theodor Alexandrescu. În „defuncta“ lege a sănătății de anul trecut, era stipulat că o societate de asigurări poate încheia asigurări obligatorii de sănătate numai cu acei clienți care sunt deja asigurați suplimentar în cadrul aceleiași societăți. „Pacientul trebuie să aibă în continuare posibilitatea de a alege între asigurarea de bază sau suplimentară la o instituţie publică (casa de asigurări) sau la o instituție privată. Un lucru încurajator ar fi deductibilitatea fiscală pentru angajatorul care plăteşte pentru angajat o poliţă de asigurare suplimentară, spune Daniela Meghea, membru al directoratului ASIROM.
Riscuri însemnate
Potrivit lui Robert Chițan, directorul Gral Medical, conceptul de asigurare „facultativă“ sau „suplimentară“ este un eufemism cu care se amăgește toata lumea: „în realitate, acest lucru se traduce în «a naibii sănătate ce scumpă o să mai fie!»“. Care va fi situația pentru un contribuabil cu o pensie de puțin peste 740 de lei, care are boli cronice, neînscrise în programele naționale și are nevoie de controale periodice și îngrijiri suplimentare? Cum îl va evalua pe el o companie de asigurări la care trebuie să se asigure complementar? Cu siguranță, nu va fi încadrat la categoria cea mai ieftină de asigurări private, care începe de la 1 leu pe zi. Va fi un atentat la viaţa pacienţilor săraci sau cu boli costisitoare, crede Vasile Barbu. Mai mult, termenul de obligatoriu este o sabie cu două tăișuri, pentru că în mod sigur vor exista cetățeni care vor sfida termenul și nu vor dori să se lege de un asigurător. Astfel, vor plăti punctual pentru serviciile medicale de care au nevoie în funcție de cât le permite venitul să se întindă. Apare însă riscul ca populația să stabilească singură dacă are sau nu nevoie să meargă la doctor, în lipsa unei asigurări și să își ia „sănătatea“ în propriile mâini, odată ce statul va anunța cât va costa ceea ce în trecut oferea aproape garantat cetățenilor.
Va fi catastrofal dacă se vor introduce asigurările private de sănătate, pe ideea cine nu plăteşte nu se tratează, iar protestele noastre vor fi pe măsură.
Vasile Barbu, preşedinte, ANPP
Împuternicirea unor case judeţene va face ca, în viitor, rolul CNAS să se diminueze până la dispariţie, acestea urmând a deveni complet autonome.
Sorin Paveliu, expert politici sănătate
7,5 milioane de români contribuie cu 10,7% din salariu la FNUASS şi îi duc în spate pe cei 4,5 mil. de cetăţeni scutiţi de la plată
70% dintre români nu și-ar face o asigurare de sănătate privată, din lipsa banilor, arată un sondaj realizat în 2012 de IMAS şi MedLife