În Uniunea Europeană există, în momentul de față, 26,2 milioane de șomeri, echivalentul a 10,8% din populația activă totală – de departe cea mai mare pondere înregistrată în ultimele decenii. Din păcate, piața europeană a muncii mai înregistrează un record – unul dintre indicatorii cei mai „toxici”, șomajul pe termen lung (reprezentând ponderea persoanelor care nu lucrează de mai mult de un an) afecta, la începutul acestui an, 11,2 milioane de cetățeni UE: o creștere cu 86% față de situația înregistrată în urmă cu numai patru ani. Șomajul în rândul tinerilor escaladează și el, ajungând acum la 23,6% din total, cu 1,2% mai mult față de aceeași perioadă a anului trecut. Raportat la eficiența politicilor publice menite să integreze tinerii pe piața muncii, sunt interesante diferențele majore dintre cifrele raportate de statele membre: în timp ce în Grecia și Spania peste 55% din tineri nu au de lucru, în Austria, Germania, Olanda și Danemarca, ponderea nu depășește 15%.
În privința celor trei indicatori de mai sus, România are performanțe mai bune decât media, chiar dacă nu neapărat spectaculoase: șomajul general este de 6,6%. șomajul pe termen lung – 3,3% din populația activă, față de 4,5%, la nivelul UE, șomajul în rândul tinerilor – 22,4%, față de media europeană de 23,6%.
În 2012 s-au angajat 1.250 de români pe zi (lucrătoare)

În schimb, avem rezultate cu adevărat impresionante în privința altui criteriu determinant pentru piețele de muncă: rata de ocupare a populației. Anul trecut, aceasta a coborât în 13 state membre și a crescut doar în opt (restul țărilor membre raportând o stagnare a acestui indicator). Astfel, populația ocupată a scăzut abrupt în Grecia (cu o pondere imensă, de 6,5 procente), Bulgaria (aproape 5%), Cipru, Spania și Portugalia (între 4,3% și 4,8%). În rândul statelor în care forța de muncă a sporit în ultimele 12 luni, campioană este România, cu o creștere de 3,5% (315.000 de persoane). Atât de consistentă este evoluția populației autohtone care a (re)intrat pe piața muncii încât, pentru comparație, cifrele raportate de următoarele state în clasamentul creșterii sunt de doar 1,8% (Marea Britanie) și de 0,8% (Germania și Republica Cehă). Până la finalul acestui an, Comisia prevede o reducere suplimentară a populației ocupate la nivelul Uniunii (cu 0,4%). Excepții vor face Regatul Unit, Austria și, cum altfel, România.
Însănătoșirea pieței autohtone a muncii se află în corelație directă cu creșterea activității economice: conform raportului Comisiei, România este singura din țările așa-zise „mari” care a înregistrat creșteri reale în ultimele luni din 2012 și primele luni ale acestui an (altfel, evoluții pozitive au fost înregistrate și de cele trei state baltice, contribuția acestora la imaginea generală fiind însă nesemnificativă, din cauza populației scăzute). În premieră, autorii raportului laudă România și pentru progresele făcute și în privința adaptării sistemului de învățământ la nevoile pieței muncii.
În subsidiar, studiul explică evoluțiile admirabile înregistrate de țara noastră prin măsurile de austeritate dure și aplicate la momentul potrivit de guvernul de la acea vreme. De asemenea, trebuie precizat că buletinul UE nu tratează problema „sărăciei la locul de muncă” (fenomen ce caracterizează persoanele care, din salariul câștigat, nu își permit decât să-și achite facturile la utilități, întreținerea și datoriile), indicator la care România raportează una dintre cele mai îngrijorătoare cifre din Uniunea Europeană.