Acest ajutor din bani publici (egal cu suma necesară salvării Ciprului) a fost necesar pentru a susţine volumul de 4,5% biocarburanţi, care trebuie să se regasească în mod obligatoriu în amestecul cu carburanţii clasici, conform prevederilor legislaţiei europene. Procentajul de biocarburanţi conţinut de carburanţii fosili comercializaţi în UE în 2011 este aproape egal cu cel din propunerea de îngheţare a ţintei pentru  biocarburanţi – de 5%, până în anul 2020 – propusă de CE acum o jumătate de an.
Studiul IISD arată că, dacă politica europeană în domeniul biocarburanţilor nu se va schimba, atingerea ţintei de 8,6% biocarburanţi, până în 2020, va necesita o subvenţie publică cumulată între 28,8 şi 33 miliarde de Euro, în perioada 2014-2020. Cercetările anterioare au demonstrat deja că politica europeană în domeniul biocarburanţilor nu contribuie la reducerea volumului de gaze cu efect de seră (GES) din transporturi. Dacă s-ar lua în calcul emisiile datorate efectelor schimbării indirecte a destinaţei terenului (ILUC), atunci majoritatea biodieselului comercializat în momentul de faţă ar emite un volum mai mare de GES decât dieselul fosil.
“Ştiam deja că politica UE în domeniul biocarburanţilor nu contribuie la combaterea schimbărilor climatice, însă acest studiu demonstrează că această politică nu ajută nici economia. Subvenţiile de 10 miliarde de Euro s-ar putea dubla  dacă UE va insista să fie atinsă ţinta de 10% biocarburanţi, până în 2020. Statele Membre trebuie să ia în considerare faptul că limitarea volumului de biocarburanţi la nivelul actual va reduce nu doar emisiile, ci va aduce şi economisirea unor sume foarte importante de bani”, a spus Nusa Urbancic, coordonator de programe pentru biocarburanţi în cadrul organizaţiei Transport&Environment.
Cifra de 10 miliarde de euro este o medie a estimatului ajutorului public de 9,3-10,7 miliarde de Euro din anul 2011. Această sumă reprezintă subvenţiile anuale acordate industriei biocarburanţilor, care includ scutiri de taxe (5,8 mld.), comercializarea obligatorie conform legislaţiei (318-736 milioane euro pentru etanol şi 3,1-4,1 miliarde euro pentru biodiesel) şi finanţarea cercetării şi dezvoltării (52 milioane euro).

Studiul „Biocarburanţii: cu ce preţ? O analiză a costurilor şi beneficiilor politicii UE în domeniul biocarburanţilor” (Biofuels – At What Cost? A review of costs and benefits of EU biofuels policies) evaluează valoarea ajutorului acordat comparat cu beneficiile aduse şi analizează care ar fi impactul financiar al realizării obiectivului de 10% biocarburanţi, până în 2020, din Directiva pentru Energie Regenerabilă (RED), în perioada 2014-2020.

Studiul, finanţat de IISD, BirdLife Europe, European Environmental Bureau (EEB) şi Transport&Environment, ajunge la concluzia că ajutorul acordat reprezintă peste 50% din beneficiile aduse de industria europeană a biocarburanţilor, beneficii estimate între 13 şi 16 miliarde de euro, în anul 2011.

Ajutorul anual depăşeşte, de asemenea, valoarea totală a investiţiilor în instalaţiile de producţie – făcute din anul 2004 până în prezent – investiţii care se cifrează la aproximativ 6,5 miliarde de euro. Acest lucru demonstrează că ajutorul acordat în prezent este ineficient pentru protejarea acestor investiţii.

Studiul indică, de asemenea, faptul că impunerea unor standarde mai stricte pentru emisiile autovehiculelor reprezintă o soluţie mult mai economică şi mai sigură din punct de vedere al mediului, de reducere a gazelor cu efect de seră provenite din transporturi. Dacă aceste 10 miliarde euro ar fi investite în autovehicule cu emisii reduse de carbon, volumul de CO2 s-ar reduce cu aproape 40Mt, iar subvenţiile ar fi compensate de reducerea importului de carburanţi.

Politica europeană în domeniul biocarburanţilor este prea costisitoare, dacă o privim prin prisma rezultatelor de până acum. Guvernele statelor membre fac mari eforturi financiare pentru a subvenţiona o politică dependentă de importuri, care nici măcar nu face diferenţierea între impactul asupra mediului al diferitelor tipuri de biocarburanţi.