În oraș să ieșim, bere să bem, în jocuri să ne luptăm

Există în lume baruri pentru oricine. Pentru pasionații de filme cu eroi, pentru fanii avizi ai marilor formații, pentru pasionații de scufundări sau de expediții în spațiu, ba chiar și pentru amatorii de uragane

În România, oferta este mult mai puțin diversificată. În câteva mari orașe există restaurante cu specific arab, unde clienții sunt încurajați de cadâne să se alăture unui dans sau altul. În Timișoara s-a deschis un bar dedicat pasionaților de jocuri de PlayStation, însă ușa le stă deschisă și amatorilor de alte jocuri video.

În Ardeal sunt câteva baruri și restaurante medievale, care au încercat să devină localuri tematice, în sensul de mai sus. Adesea, însă, aceste tentative s-au rezumat, în final, la organizarea de seri specifice, un soi de baluri mascate pe stil vechi, în care clienții erau invitați să-și închirieze armuri și săbii și, ulterior, să se lupte în cantitățile de alcool consumate.
În Capitală, cel mai celebru astfel de restaurant este Excalibur. Aici, clienții pot închiria haine pentru a intra în atmosfera locului, după care, odată așezați la masă, vor savura felurile de mâncare fără tacâmuri ci, ca pe vremuri, direct cu mâna și, când termină de înfruptat, se pot spăla în boluri specifice altor timpuri. De altfel, întregul decor este personalizat, obiectele fiind realizate la comandă.

Altfel, în București, localuri tematice sunt, în mare, cele dedicate jocurilor de societate. Am vorbit cu proprietarii celor mai cunoscute două baruri de profil, Ludic și Ceainăria Tabiet.
În ambele cazuri, ideea a pornit din pasiune. Mihnea Rădulescu, de la Tabiet, spune că, atunci când „a apărut oportunitatea preluării Ceainăriei, în 2010, nu existau baruri de acest gen în oraș, iar întâlnirile de jocuri ale grupurilor de prieteni se desfășurau fie la cineva acasă, fie închiriau o cameră într-un bar.
Am intrat în contact cu diverse grupuri de pe internet, cu magazinele de jocuri, bloguri de profil, producători de jocuri etc.“ De ce, dacă tot dispuneau de capitalul necesar, nu au mers totuși în direcția mai bănoasă, a unui local cu specific general?
„Pentru că bere vinde toată lumea. Și pentru că într-o berărie nu aveam intenția, fondurile și pasiunea de a investi. Investiția inițială a fost de câteva mii de euro din partea fiecărui asociat, cu ideea de a reuși să ducem firma în punctul de a se autosusține, fără mari speranțe la profit (având toți în acel moment venituri din alte surse)“. Spune că, fără îndoială, public pentru jocurile de societate există. „Am remarcat un potențial mare în rândul publicului de 30 de ani, corporatiști. Este sarcina noastră să îl atragem, să îl menținem și să dezvoltăm ideea.“
De anul trecut, Ceainăria Tabiet are concurență. În primăvară, în centrul Capitalei s-a deschis Ludic, iar Laurențiu Andronescu, proprietarul, spune că locul a ajuns deja la o clientelă zilnică stabilă, de circa o sută de oameni.
„Pe zi avem studenți de la Universitate, Drept, ASE, Politehnică, iar seara, oameni care vin să se relaxeze după o zi de muncă. Media de vârstă e între 24 și 30 de ani și sunt din toate domeniile. Crede că în România este loc de dezvoltare pe nișa localurilor tematice.
„Eu, unul, m-aș duce într-un bar în care se joacă șah. Sau în unul «Star Wars». Sau «Pulp Fiction». Nu înseamnă că barul respectiv ar fi plin, ci doar că eu cu siguranță aș fi acolo“.