Jeff Smith a petrecut un an în închisoare. Dar ceea ce a descoperit înauntru nu era ceea ce se aştepta -- a văzut în colegii săi deţinuţi inventivitate fără limite şi o isteţime în afaceri. Întreabă: de ce nu accesăm acest potenţial antreprenorial pentru a-i ajuta pe foştii deţinuţi să contribuie la societate, odată ce-au ieşit din închisoare?
B.J. a fost unul din numeroșii colegi deținuți care avea planuri mari de viitor. Avea o viziune. Când urma să fie eliberat, avea să renunțe la droguri pentru totdeauna, să trăiască corect și se străduia să unească cele două pasiuni într-o singură viziune. A cheltuit 10.000 de dolari să cumpere un website destinat exclusiv femeilor făcând sex pe capota sau înăuntrul mașinilor sport de lux.
Era prima mea săptamană în închisoarea federală. și mi-am dat seama repede că nu era ceea ce vedeai la televizor. De fapt, era plină de bărbați deștepți și ambițioși ale caror instincte de afaceri erau în multe cazuri mai inteligente decât ale managerilor cu care luasem masa și băusem vin cu șase luni în urmă ca personalitate în Senatul din Missouri. 95% din baieții cu care am fost închis fuseseră contrabandiști de droguri în viața de zi cu zi, dar când vorbeau despre ce facuseră vorbeau într-un jargon diferit, dar conceptele de afaceri despre care vorbeau nu erau diferite de cele pe care le învățasem în primul an de MBA la Wharton: stimulent promoțional, nu taxezi prima dată un consumator, dineuri în grup pentru lansarea unui produs nou, extindere teritorială.
<iframe src="https://embed.ted.com/talks/lang/ro/jeff_smith_lessons_in_business_from_prison.html" width="640" height="360" frameborder="0" scrolling="no" webkitAllowFullScreen mozallowfullscreen allowFullScreen></iframe>
Dar nu iroseau mult timp povestind despre zilele glorioase. În mare parte, toată lumea încerca doar să supraviețuiască. E mult mai greu decât ai putea crede. Contrar a ceea ce crede majoritatea, oamenii nu plătesc, plătitorii de taxe nu plătesc pentru viața ta cât ești în închisoare. Trebuie sa-ți plătești singur. Trebuie să-ți plătești singur săpunul, deodorantul, periuța de dinți, pasta de dinți, tot. Și e greu din mai multe motive. În primul rând, totul are un adaos de 30-50% față de cât ai plăti afară. În al doilea rând, nu câștigi foarte mulți bani. Descărcam camioane. Ăsta era serviciul meu permanent, descărcam camioane la un depozit alimentar, pentru 5,25 dolari, nu pe oră, ci pe lună.
Deci cum supraviețuiești? Înveți să faci afaceri, tot felul de afaceri. Sunt afaceri legale. Plătești totul în timbre. Astea sunt monezile. Îl taxezi pe alt deținut să-i faci curațenie în celula. Sunt și afaceri oarecum ilegale, cum ar fi să deschizi o frizerie în celula ta. Există afaceri mai ilegale: un salonaș de tatuaje în propria celulă. și afaceri extrem de ilegale, în care te implici, în care ești implicat, droguri, pornografie, telefoane celulare și, exact ca în lumea de afară, există o recompensă pentru risc, cu cât e mai riscant cu atât mai profitabil. Vrei o țigară în închisoare? Între 3 si 5 dolari. Vrei un telefon mobil vechi cu clapetă de marimea capului tău? 300 de dolari. Vrei o revistă de pornografie? Poate ajunge la 1000 de dolari.
După cum vedeți, unul din aspectele definitorii ale închisorii este ingeniozitatea. Fie că născocești rețete delicioase din resturi furate de la depozitul alimentar, sculptând coafurile oamenilor cu unghiera, sau confecționezi greutați din bolovani în pungi de rufe legate cu crengi de copaci; deținuții învață să se descurce cu mai puțin, și mulți doresc să ia cu ei această ingeniozitate pe care au deprins-o, în libertate și să deschidă restaurante, frizerii, afaceri de pregatire personală.
Dar nu există nicio instruire, nimic care sa-i pregătească, niciun fel de reabilitare în închisoare, nimeni care să-i ajute să întocmească un plan de afaceri, să învețe să traducă conceptele de afaceri pe care le deprind intuitiv, în concepte legale, nici măcar acces la Internet. Apoi, când sunt eliberați, majoritatea statelor nu au o lege care să le interzică angajatorilor să discrimineze împotriva foștilor deținuți. Așa că n-ar trebui să fim surprinși dacă doi din trei foști deținuți recidivează în decurs de cinci ani.
Am mințit la taxe. Am pierdut un an din viață pentru asta. Dar când am ieșit afară, am jurat că voi face tot ce pot să mă asigur că baieți ca cei cu care am fost închis nu vor mai fi nevoiți să-și irosească viața așa cum au facut-o până atunci.