A fost odată ca niciodată un copil care visa să aibă propriul lui circ. Așa începe povestea lui Orlando Oprescu. Acum, la 27 de ani, conduce singurul circ privat din România și concurează cu nume cunoscute din străinătate, care vin aproape în fiecare an în turnee prin țară. „Circul e o afacere foarte complicată. Nu este ca o cafenea care nu-și schimbă locul“, face el o scurtă introducere a acestui business.
Dar cum a ajuns să fie și acrobat, și antreprenor în același timp? Totul a prins contur în urmă cu 20 de ani. „La 7 ani am început să mă antrenez“, spune Orlando Oprescu. Vorbește despre o pasiune pe care a moștenit-o din „moși-strămoși“, din partea mamei. Și străbunicul, și bunicul, și părinții lui au fost acrobați. Practic, s-a născut „în circ“, iar pe când avea trei luni se afla deja în turnee prin lume.
Primul spectacol, la 12 ani
A intrat prima dată în arenă la 12 ani, urmând șase ani de turnee împreună cu părinții. Apoi, a început să lucreze singur, în țară și în străinătate. „În meseria asta poți lucra până la 40 – 45 de ani, apoi ieși la pensie. Așa s-a întâmplat și cu părinții mei“, mai spune el. Timp de câțiva ani a strâns bani pentru ca, prin 2008, să ia decizia să-şi construiască propriul său circ, „pas cu pas“. Investiția de început a ajuns la 100.000 de euro și a fost amortizată în doi ani. Așa că, la 23 de ani, visul din copilărie al lui Orlando Oprescu s-a împlinit: a devenit cel mai tânăr manager de circ, o afacere pe care a început să o construiască în plină criză economică. Își amintește de primul spectacol, la Călărași, despre care spune că a fost mai slab pentru că, pe atunci, „animalele erau foarte costisitoare“. De exemplu, acum, salariul unui dresor de lei sau de cai este destul de mare, de circa 6.000 euro pe lună.
„În spectacolele de anul acesta avem șase lei, șase cai și șase ponei. Toate aceste animale sunt ale dresorilor. Dresorul de lei este independent, nu lucrează la niciun circ, ci doar prin contract. În fiecare an lucrează în altă țară“, face el o scurtă descriere a ceea ce înseamnă viața unui dresor de animale. Iar salariile reprezintă doar o parte din costurile uni circ precum „Circul Orlando“ (n.r. – după numele proprietarului). Grosso modo, în București, de pildă, într-o lună, costurile sunt de aproximativ 15.000 de euro și acoperă, printre altele, chiria pentru locul unde este amplasat circul, energia și motorina pentru camioane, care consumă foarte mult, dar și întreținerea animalelor și echipamentelor. „Cât despre salarii, chiar sunt la nivelul celor din străinătate. La noi, cu excepția magicianului, toți angajații sunt străini. Și nu cred că cineva din Franța ar veni să lucreze pentru noi dacă salariul ar fi mai mic“, face el o scurtă precizare.
La toate acestea se adaugă bugetul „nelipsit“ alocat promovării, pentru că un circ ajunge într-un oraș o singură dată într-un an și este absolut necesar să-și facă simțită prezența. „Lumea trebuie să știe că noi ne aflăm acolo. Nu suntem un circ stabil, precum circul Globus (n.r. – circul de stat din București), care nu se mută din Capitală. Noi trebuie să ne facem reclamă pentru ca oamenii să afle că am sosit în orașul lor“, detaliază Orlando Oprescu.
Promovarea în Capitală ajunge la 5.000 de euro, în provincie, doar la 2.000
Cu alte cuvinte, costurile pentru promovare sunt diferite de la un oraș la altul: dacă în București ajung la 5.000 de euro, în țară sunt orașe unde nu depășesc 1.000 sau 2.000 de euro.
Chiar și așa, Orlando Oprescu spune că anul trecut a ajuns la un profit de 30.000 de euro și afaceri de 220.000 de euro. Nu-i rău deloc, de vreme ce sunt zile când se vând toate cele 1.000 de bilete (n.r. – prețul unui bilet variază de la 30 la 40 de lei) și zile în care se vând doar 100 de bilete pentru un spectacol de două ore. Mai mult, spectacolele se joacă din martie până în noiembrie, pentru că iarna nu există public, „oamenii nu mai merg la circ, așa cum se întâmplă în Europa de Vest“.
De altfel, proprietarii de circuri din Europa de Vest sunt, în cele mai multe cazuri, milionari: „în afară de faptul că se joacă și câte două spectacole pe zi, prețul biletului este de aproximativ 30 de euro“.
Iar când vine vorba de concurența din România, lucrurile par foarte simple la prima vedere: în afară de Circul Globus, care nu se plimbă prin țară, există, în fiecare an, mai multe caravane din străinătate, care concurează direct Circul Orlando. „Acum trebuia să mergem la Constanța, dar intră în aceeași perioadă cu cea dorită de noi un alt circ, din Iugoslavia. De aceea, am preferat să renunțăm noi decât să fim două circuri în același oraș“, spune Orlando Oprescu.
Din informațiile pe care le are, numai anul acesta vor veni în România zece circuri din străinătate. Privind mai în detaliu, tocmai această concurență îl determină pe Orlando Oprescu să schimbe, în fiecare an numerele pe care le prezintă publicului. „Anul trecut nu am avut lei, ci cămile, lame, zebre. Este nevoie să diversificăm, mai ales că mergem în aceleași orașe, în fiecare an. La un turneu în străinătate nu ne gândim. Ar fi și păcat acum, când începem să ne construim un nume în țară, să plecăm undeva unde nu ne știe nimeni“, mai spune antreprenorul.
Prima oară angajat la Globus
Și dacă tot vorbește de ceea ce înseamnă „nume în lumea circului“, Orlando Oprescu își amintește de primul loc în care a fost angajat după ce a împlinit 18 ani – la Circul Globus, unde salariul era mult sub nivelul celor practicate la instituții similare din străinătate. „Este un loc unde orice artist sau acrobat se poate lansa, însă, dacă vrei să ai un trai decent, cel mai bine este să te orientezi către un circ privat din țară sau din străinătate, unde salariul poate fi și de 20 de ori mai mare“, spune Mihai M., acrobat, angajat de aproape doi ani al Circului Globus. Altfel, recent, directoarea Circului Globus, Brînduşa Novac, a fost trimisă în judecată de procurorii Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică din cadrul Parchetului pentru săvârşirea infracţiunii de conflict de interese. Potrivit procurorilor, în perioada 2006-2009, „la diferite intervale de timp“, aceasta, în calitate de director al Circului și „ordonator terţiar de credite“, a încheiat 11 contracte cu o societate comercială la care avea calitatea de asociat, realizând astfel, direct sau indirect, „foloase materiale în valoare totală de 758.217 lei“. O poveste „încâlcită“, care nu se rezolvă cu una, cu două. _
Din spatele scenei
Este aproape o regulă: de fiecare dată, în fiecare an, dresorii vin cu propriile lor animale, semnează un contract pentru anul respectiv și pornesc împreună în turneu. O meserie frumoasă, grea și periculoasă în același timp. Nu e de mirare că salariul unui dresor de lei poate ajunge la 6.000 de euro chiar și în România. Pentru că, atunci când vine vorba de anumite țări din Occident, sunt cazuri în care dresorii de lei sau de tigri primesc și 10.000 de euro într-o lună. Salariile sunt calculate în funcție de gradul de dificultate și de pericol la care este expus un dresor.
Clovnul este nelipsit. Nu există spectacol fără clovn.Dacă el nu este foarte bun, spectacolul devine penibil.
Orlando Oprescu, manager Circul Orlando