Cum să îţi reduci factura la întreţinere

Pe o piaţă cu un consum în scădere constantă, producătorii de materiale pentru construcţii au investit sume considerabile în dezvoltarea de produse noi care să-i diferenţieze de concurenţă. Renovările şi reabilitarea termică a locuinţelor reprezintă, de câţiva ani, unica gură de oxigen pentru mulţi producători, motiv pentru care şi noile produse puse pe piaţă s-au îndreptat în această direcţie. Chiar dacă izolaţiile pe bază de polistiren au cunoscut îmbunătăţiri considerabile în ultimii ani, pe piaţă există şi soluţii alternative care pot face diferenţa în timp. Câteva exemple sunt plăcile minerale termoizolatoare, spuma poliuretanică rigidă, panourile metalice termoizolante, vata minerală bazaltică şi noile tipuri de cărămidă ce nu mai necesită termoizolare.

„Românii aleg termosistemele pe bază de polistiren în primul rând din cauza preţului mic, dar şi pentru că nu cunosc celelalte sisteme de termoizolaţie, care pot fi mai performante şi mai durabile. În ţările nordice, spre exemplu, se folosesc foarte mult faţadele ventilate care permit eliminarea umidităţii. Gradul de confort termic este similar între diferite sisteme de termoizolaţie, spre exemplu vata minerală are o conductivitate termică cu doar 10%-15% mai bună decât polistirenul, dar nu contează atât de mult aceste diferenţe, cât durabilitatea produsului utilizat“, spune Emilia-Cerna Mladin, preşedintele Asociaţiei Auditorilor Energetici pentru Clădiri. Drept dovadă a apetenţei românilor pentru polistiren stă structura vânzărilor de materiale termoizolante din 2012. Din cele 4,3 milioane de metri cubi de materiale termoizolante vândute, peste jumătate reprezintă produse din polistiren.

Capital a realizat o analiză comparativă între diferite tipuri de termoizolaţie din perspectiva coeficientului de transfer termic şi a costului de aplicare pe o suprafaţă de 100 de metri pătraţi. Avantajul de preţ al termosistemelor pe bază de polistiren este evident, costul de achiziţie al plăcilor necesare izolării unei suprafeţe de 100 mp fiind de circa 900 de euro, cel mai ieftin sistem din piaţă. Ce i-ar putea, totuşi, determina pe români să scoată din buzunar câteva sute de euro în plus?

Vata minerală

Sistemele de izolare pe bază de vată minerală sunt asociate de români cu locuinţele pe stil american, ale căror pereţi de închidere sunt de tip sandwich umpluţi cu vată minerală. Totuşi, acest produs poate fi cuprins şi într-un termosistem similar celui pe bază de polistiren.
„Un perete de grosime standard de 25 cm, din BCA, izolat cu un strat de vată minerală bazaltică FKD S de grosime 10 cm, împreună cu materialele necesare (adeziv, dibluri, plasă de armare, tencuială exterioară) formează un termosistem cu un coeficient de transfer termic de 0,267 W/mpK“, menţionează Lucia Matei, marketing manager în cadrul Knauf Insulation. Costul izolării unei suprafeţe de 100 mp cu un termosistem pe bază de vată minerală este cuprins între 1.300 şi 1.600 de euro, adică cu până la 700 de euro mai scump decât sistemele care utilizează polistirenul. Potrivit Luciei Matei, diferenţa de preţ este dată de rezistenţa vatei minerale bazaltice pe toată durata de funcţionare a clădirii izolate, de incombustibilitate, de permeabilitatea la vapori şi de performanţele de izolare acustică.

Panourile metalice, utilizate cu precădere la construcţia clădirilor de birouri, sunt un alt sistem pe bază de vată minerală ce poate fi folosit la izolarea unei locuinţe. Panourile fixate pe o structură metalică reglabilă, care se prinde pe zidărie, asigură un spaţiu de ventilare între panou şi perete care conduce la o termoizolaţie superioară altor soluţii de pe piaţă.
„Mulţi români preferă tencuielile clasice la exterior: piatra, produsele minerale, dar creşte şi numărul celor care optează pentru soluţii metalice în domeniul rezidenţial. Există costuri diferite dacă se optează pentru termoizolarea unei case comparativ cu termoizolarea unei clădiri de birouri cu număr mare de niveluri. Se pot obţine şi preţuri foare apropiate de cele ale termosistemului clasic. În ultima perioadă, am remarcat o creştere importantă a cererii pentru sisteme din panouri sandwich pentru clădiri rezidenţiale“, spune Alexandru Olteanu, director comercial pe componente industriale în cadrul Ruukki România. Pe lângă atuul oferit de ventilaţie, Olteanu mai enumeră şi persistenţa culorii exterioare a clădirii, rezistenţa la incendiu şi componenta ecologică a materialelor utilizate, ce pot fi reciclate în totalitate.

Spuma rigidă

Poate sistemul cel mai puţin cunoscut de consumatori este cel pe bază de spumă poliuretanică rigidă. Coeficientul termic asigurat de 5 cm de spumă echivalează cu o placă de 8-10 cm de polistiren, potrivit Den Braven, producătorul acestui sistem de termoizolaţie. Spuma poate fi aplicată pe majoritatea tipurilor de construcţii uscate: beton, BCA, cărămidă, piatră, tencuială, lemn, OSB, gips-carton sau metal şi formează o anvelopă continuă care separă mediul interior de cel exterior, fără punţi termice. Acest sistem este recomandat în special clădirilor cu forme arhitecturale complexe, care nu permit izolarea cu un produs de tip panou.

„Acoperă perfect orice fisură care poate apărea pe suprafeţe şi îmbinări, eliminând spaţiile în care s-ar putea infiltra insecte, rozătoare sau paraziţi. Datorită conţinutului ridicat de celule închise în structura spumei poliuretanice rigide (peste 90%), absorbţia de apă a produsului este foarte scăzută, situându-se sub 5% din volum“, susţine Virgil Gheorghe, director de marketing la Den Braven România. Totodată, utilizarea spumei rigide reduce considerabil greutatea care apasă pe structura unei clădiri.
Dezavantajele acestui sistem sunt, evident, costurile cu circa 20% mai ridicate comparativ cu sistemele clasice de izolaţii, precum şi numărul redus de constructori care dispun de echipamentele necesare pulverizării spumei. La nivel naţional sunt circa 40 de aplicatori de spumă, ceea ce limitează accesul la această soluţie.
<iframe width="640" height="360" src="https://www.youtube.com/embed/GT1ZwTGrqyM" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Plăcile minerale

Luna trecută, nemţii de la Xella au intrat pe piaţă cu un nou produs termoizolator, care are o pondere însemnată pe piaţa din Germania. Plăcile Multipor sunt produse minerale şi rigide, care permit transferul de vapori şi care pot fi folosite atât la termoizolarea exterioară, cât şi la cea interioară. Compania a ţintit, iniţial, clădirile istorice, pentru a proteja faţada şi pentru a extrage sarea din pereţi. Studiile Xella arată că circa 8% din clădirile din România nu pot fi termoizolate pe faţadă. Totuşi, produsul poate fi utilizat la orice tip de locuinţe. Termoizolarea cu plăci minerale a unui apartament cu două camere de 55 mp, aflat pe colţul blocului (deci expus la intemperii), şi al cărui coeficient termic înainte de izolare este de 1,258 W/mpK conduce la o scădere a facturii de încălzire de la 1.494 de lei până la 777 de lei, potrivit calculelor Xella.
„Rigiditatea plăcilor Multipor este o caracteristică care permite utilizarea în diverse aplicaţii, inclusiv placarea planşeelor, a podelelor şi evident a pereţilor. Tot pentru că este un material rigid, după ce s-a aplicat la interior pe un perete, proprietarul poate să ancoreze elemente de decor sau chiar obiecte cu greutate mare. În cazul Multipor, este nevoie de o cantitate redusă de adeziv comparativ cu alte soluţii de termoizolare, ceea ce duce la scăderea semnificativă a costurilor. În plus, termoizolarea la interior elimină nevoia de schele şi alpinişti, şi implicit costul manoperei“, explică Mădălina Dumitru, marketing regional manager SEE Xella Group.

Cărămidă fără termosistem

În lupta pentru crearea unor produse cât mai eficiente energetic, nici producătorii de cărămidă nu au stat pe loc. Cemacon a lansat pe piaţă un nou tip de cărămidă care, potrivit producătorului, nu mai necesită termoizolaţie. Calculele producătorului din Zalău arată că, eliminând costul aferent termoizolaţiei şi pe cel cu manopera acesteia, preţul pe metru pătrat de construcţie este cu 20% mai mic la utilizarea cărămizii Evoceramic 44 Super TH faţă de un zid din cărămidă clasică la care se adaugă termoizolaţie. Astfel, pentru construcţia unei suprafeţe de 100 mp se cheltuie în jur de 2.350 de euro, din care circa 88% reprezintă costul cărămizii, iar restul e mortarul şi manopera. „Coeficientul de transfer termic al cărămizii Evoceramic este 0,31 W/mpK. În cazul cărămizilor cu grosimea de 30 cm, este situat în jurul valorii de 0,55-0,65 W/mpK, în funcţie de tipul de cărămidă ales“, spune Liviu Stoleru, directorul general al Cemacon. Cu toate acestea, rezistenţa la transfer termic a unui zid realizat din cărămizi Evoceramic este mai mică cu circa 35% faţă de cea a unui zid din BCA termoizolat cu un sistem clasic de 10 cm. Totuşi, faţă de normativele actuale de proiectare, care recomandă pentru pereţi exteriori un coeficient de transfer termic` de maximum 0,55 W/mpK, cărămida de la Cemacon este cu circa 40% mai eficientă.

Polistirenul vedetă

În ciuda alternativelor existente, piaţa demonstrează că preţul eclipsează argumentele contra termosistemelor pe bază de polistiren. Cel puţin trei aspecte trebuie analizate cu atenţie înainte de a lua decizia folosirii sistemelor cu polistiren. În urma unei monitorizări realizate de Asociaţia Producătorilor de Polistiren Expandat din România, a rezultat că 30%-40% din polistirenul comercializat pe piaţă are denumiri care induc în eroare consumatorii. Practic, se vând sub denumirea de polistiren de faţadă produse cu caracteristici tehnice care nu sunt potrivite pentru termoizolaţiile exterioare. Piaţa este inundată de polistiren din Turcia şi Republica Moldova a cărui calitate lasă de dorit. Un alt aspect este rezistenţa la foc. Chiar dacă polistirenul este ignifugat încă din rafinărie, în cazul în care adezivul aplicat pe sistem nu acoperă întreaga suprafaţă a plăcii, apar nişte goluri care întreţin arderea şi conduc la topirea polistirenului (un exemplu, în acest sens, este blocul termoizolat cu polistiren din Târgu-Mureş care a luat foc anul trecut). Un alt aspect este durabilitatea materialului. Unele teste făcute pe polistiren au demonstrat că razele ultraviolete cauzează, în timp, dezintegrarea substanţei care acţionează pe post de liant în cadrul plăcilor de polistiren.

Însă, aceste aspecte cântăresc mai puţin în decizia de cumpărare. „Polistirenul expandat reprezintă soluţia care oferă cel mai mare randament şi cea mai mare rată de amortizare a investiţiei, comparativ cu celelalte materiale termoizolatoare. Valorile pe care le declară anumiţi promotori ai altor soluţii de termoizolare nu sunt susţinute de documente care să ateste autenticitatea lor. Din această cauză, polistirenul expandat este încă materialul cel mai utilizat la nivel european şi mondial pentru anvelopare şi asta în proporţie covârşitoare“, argumentează Sorin Cristea, director de vânzări la Arcon. Directorul diviziei de Termosistem a AdePlast, Octavian Nicula, mai adaugă faptul că există un număr mare de furnizori şi de meseriaşi care ştiu să aplice acest termosistem, şi tot ca o dovadă a popularităţii polistirenului, adezivul de lipire şi şpăcluire este unul uzual şi mai ieftin decât cel pentru vată minerală.