În plus, statele emergente ar urma să devină şi cele mai mari surse de capital, iar China şi India vor fi cei mai mari investitori mondiali până în 2030, consideră Banca Mondială.

Această modificare a mediului de economisire şi investiţii va avea implicaţii profunde asupra valutelor care vor domina pieţele mondiale, apariţiei unor noi centre financiare, fluxurilor de capital şi priorităţilor de investiţii. Cu toate acestea factorii de decizie nu sunt pregătiţi pentru aceste schimbări, fiind preocupaţi de ceea ce se va întâmpla în următoarele trei până la şase luni, a apreciat economistul şef al Băncii Mondiale, Kaushik Basu.

„Principala problemă care ar trebui să ne preocupe este ce se va întâmpla cu principalele motoare ale creşterii şi dezvoltării, respectiv economiile şi investiţiile”, a spus Kaushik Basu. „Dintr-un anumit punct de vedere, o parte din turbulenţele economice pe care le vedem în prezent sunt un fel de semnal incipient al perioadei turbulente în care lumea va intra”, a adăugat Basu.

Potrivit Băncii Mondiale, în anul 2030 pentru fiecare dolar investit în lume aproximativ 60 de cenţi va merge în ţările în curs de dezvoltare, o creştere semnificativă faţă de fiecare 20 de cenţi pentru fiecare dolar în 2000. În plus, China va fi responsabilă pentru 30% din activitatea mondială de investiţii, în timp ce SUA va fi responsabilă pentru 11% iar India pentru 7%.

Modificarea modului de alocare a stocului global de capital corespunde unei creşteri similare a ponderii statelor în curs de dezvoltare în Produsul Intern Brut global. În prezent, aproximativ 70% din PIB-ul mondial este produs în ţările bogate, însă în 2030 acest procent va scădea la aproximativ 50%. Aceste prognoze sunt bazate pe ipoteza că economia mondială va înregistra o creştere medie de 2,6-3,0% pe an în următoarele două decenii, în timp ce economiile emergente vor creşte cu 4,8-5,6% pe an.

Odată cu creşterea fluxurilor de capital dintre o ţară în curs de dezvoltare în alta, yuanul chinez şi politica monetară a Chinei va avea un impact mai mare asupra restului lumii, reducând influenţa politicilor monetare din SUA şi zona euro. În plus, o lume mai bogată în 2030 va avea o cerere mai mare pentru servicii decât pentru producţie, ceea ce înseamnă că ţările vor face faţă unor presiuni crescute pentru a reduce barierele protecţioniste în schimburile cu servicii.