Avantajele pe care le conferă ratele „fără dobândă” disponibile pe cardurile de credit se pot transforma în costuri considerabile dacă scăpăm din vedere aspecte ce ţin de plata la scadenţă sau retragere de cash.
Dacă vrem să beneficiem pe deplin de avantajele ratelor cu dobândă zero, oferite acum de zece bănci la comercianţi-parteneri şi de alte trei (Millennium, OTP, Banca Românească) oriunde, trebuie să achităm integral ratele şi comisioanele aferente (acolo unde există). În SMS-ul de informare transmis către clienţi, unele bănci trec doar minimul de plată, care reprezintă o fracţie din rata fără costuri, şi abia pe e-mail sau prin poştă clienţii sunt informaţi de suma totală de plată aferentă ratelor fără dobândă. Dacă un client achită până la scadenţă doar suma minimă de plată, de 3%-10% din suma utilizată, atunci va ajunge să plătească dobândă la ratele „fără dobândă“.
Dacă se întârzie cu plata ratei dincolo de scadenţă, şi nu se achită nici măcar minimul de plată, atunci, de regulă, se va plăti o dobândă penalizatoare plus o dobândă de bază. După achitarea acestor costuri, clienţii revin la ratele cu dobândă zero, dar nu şi la OTP şi Piraeus, unde orice întârziere a plăţii integrale a ratei fără dobândă atrage după sine imposibilitatea revenirii la ratele cu costuri zero.
Rate şi retragere de numerar
Foarte interesant este atunci când clienţii aleg să retragă numerar, pe lângă accesarea ratelor fără dobândă. Cu excepţia a cinci creditori (Garanti, Millennium, UniCredit, OTP şi BRD Finance), la care ratele fără dobândă merg independent de sumele retrase de la bancomat sau de alte tranzacţii, la restul băncilor se rămâne în sistemul de rate cu dobândă zero doar dacă celelalte sume utilizate sunt achitate integral, cu tot cu dobânzile şi comisioanele aferente.
Millennium permite, de două ori pe an, împărţirea în 4-12 rate a cheltuielilor dintr-o lună, în vreme ce la OTP orice cheltuială e împărţită în 6 rate cu dobândă zero.
