Criza economică din ultimii ani a dus la creşterea cheltuielilor bugetare din cauza majorării cheltuielilor sociale, dar şi pentru a acoperi investiţiile publice menite să susţină cererea agregată. În acelaşi timp însă, s-a înregistrat o reducere a veniturilor din taxe şi impozite. Consecinţa a fost că multe state ale lumii au înregistrat deficite publice considerabile, iar datoria publică a sporit simţitor, câteodată dincolo de nivelurile sustenabile. Pentru a redresa situaţia bugetară, în multe state s-au luat măsuri atât pe partea de venituri, cât şi pe partea de cheltuieli. În Statele Unite, Guvernul Federal s-a angajat să sporească veniturile bugetului atât printr-o mai bună colectare a impozitelor și taxelor, cât şi prin reducerea evaziunii  fiscale.

În privinţa reducerii evaziunii fiscale, a fost luată decizia de a monitoriza și impozita câştigurile cetăţenilor americani obţinute prin intermediul conturilor deschise în afara SUA, dar neraportate către Internal Revenue Service (IRS) – autorităţile fiscale din SUA. În acest sens a fost adoptat un set complex de reglementari, The Foreign Account Tax Compliance Act (prescurtat, FATCA). Aceste reglementări, deşi vizează combaterea evaziunii fiscale a contribuabililor americani, au impact la nivel global şi sunt utilizate în coroborare cu un număr tot mai mare de tratate pentru evitarea dublei impuneri şi acorduri privind schimbul de informaţii.

Ce este FATCA?

În esenţă, FATCA urmăreşte „să detecteze, să împiedice şi să descurajeze evaziunea fiscală realizată în afara SUA“ de către contribuabilii americani ce nu doresc declararea câştigurilor obţinute prin intermediul instituţiilor financiare străine, precum bănci, societăţi de investiţii, societăţi de asigurare.
În acest sens, FATCA impune instituţiilor financiare străine (inclusiv celor din România) să raporteze informaţii despre conturile deţinute atât de către clienţii americani în străinătate, cât şi de către entităţi străine în al căror acţionariat se regăsesc cetăţeni americani. În caz contrar, instituţiile riscă aplicarea unui impozit cu reţinere la sursă de 30% asupra plăţilor de venituri ce provin din  SUA.

Deşi întregul cadru legislativ legat de implementarea FATCA nu este complet finalizat în multe state, reglementările FATCA vor intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 2014. În acest sens, până la această dată, statele pot alege să intre într-un acord interguvernamental cu IRS. Menţionăm că, în prezent, SUA au semnat acorduri interguvernamentale pentru implementarea FATCA cu ţări precum Marea Britanie, Irlanda, Elveţia, Mexic şi Danemarca, şi alte acorduri sunt în negociere cu mai mult de 50 de state, inclusiv România.
De asemenea, şi instituţiile financiare străine au obligaţia de a se înregistra la autorităţile fiscale din SUA până la data de 15 iulie 2013.

Care sunt provocările FATCA?

Implementarea FATCA va determina, la nivelul instituţiilor financiare, anumite consecinţe operaţionale, juridice şi fiscale care, fără o pregătire prealabilă, vor influenţa obiectivele strategice ale acestora. Marile instituţii financiare, ce au sucursale în majoritatea statelor lumii, nu vor putea evita aplicarea FATCA prin refuzul semnării unui acord de dezvăluire a informaţiilor despre clienţii lor, deoarece în portofoliul lor se regăsesc atât clienţi americani, cât şi active financiare americane. Totuşi, ar putea instituţiile financiare de talie mică, ce nu deţin active financiare americane, să refuze semnarea unui acord cu IRS pentru a-şi proteja baza de clienţi şi a evita costurile de implementare a FATCA? În cazul în care nu doresc semnarea unui acord şi ralierea la regulile FATCA, instituţiile financiare vor întâmpina următoarea dilemă: fie acceptă aplicarea unui impozit cu reţinere la sursă de 30% pentru veniturile obţinute din SUA, fie nu mai investesc în active financiare americane. Presupunerea noastră este că majoritatea instituţiilor financiare vor alege să respecte regulile FATCA şi se vor alinia, din mers, la acest demers al SUA, care va fi probabil urmat şi de alte state dezvoltate.

Ce se întâmplă în România?

România şi-a anunţat deja intenţia de a semna un acord interguvernamental prin care va face schimb de informaţii cu IRS şi a început pregătirile pentru elaborarea unei legislaţii specifice.

Mai multe instituţii financiare din România au început să acţioneze în conformitate cu legislaţia şi cerinţele FATCA, să determine impactul acesteia şi să creeze un plan personalizat pentru implementare şi conformare. Aceasta, deoarece procesul de conformare cu reglementările FATCA necesită schimbări la nivelul sistemelor IT şi al proceselor operaţionale deja existente la nivel de unităţi şi subunităţi, al reînnoirii politicilor şi al normelor de lucru de zi cu zi („know your customer“), schimbări ce nu pot fi efectuate într-un timp foarte scurt.

În concluzie, FATCA reprezintă una dintre cele mai complexe legislaţii de schimb de informaţii din lume, iar data implementării efective a acestei legislaţii se apropie cu paşi repezi. Statele membre ale Uniunii Europene au început să promoveze adoptarea unei legislaţii de tip FATCA pentru a se alinia încercărilor SUA de a combate  evaziunea fiscală, iar marile companii se pregătesc pentru implementare. Din aceste motive, şi instituţiile private româneşti trebuie să întreprindă cât mai repede măsurile necesare pentru o corectă înţelegere a  ceea ce înseamnă FATCA, care sunt consecinţele la nivelul lor operaţional şi comercial şi care sunt acţiunile pe care trebuie să le efectueze pentru a minimiza costurile inerente acestei noi cerinţe legislative.

Peter de Ruiter,
Partener, Consultanţă Fiscală, PwC România