Atât ca suprafaţă agricolă totală, cât şi ca suprafaţă arabilă pe cap de locuitor şi, mai ales, ca fertilitate a pământului, România se situează între primele ţări din Uniunea Europeană. Dar la capitolul competitivitate şi profitabilitate agricultorii români se situează la coada clasamentului european, cu producţii la hectar de câteva ori mai mici la principalele culturi vegetale.
În pofida potenţialului agricol imens de care dispune, România se situează printre ţările din Uniunea Europeană cu cele mai reduse producţii la hectar la majoritatea culturilor. Pentru că 2011 a fost de excepţie, iar 2012 a fost marcat de seceta prelungită, să luăm ca exemplu anul 2010, când suprafaţa cultivată cu grâu a fost de 1,99 milioane hectare, din acest punct de vedere România situându-se pe locul patru în UE. Dar, cu o producţie medie de doar 2.802 kg/ha, România s-a situat sub Bulgaria, de exemplu, care a realizat 3.578 kg/ha (cele mai mari producţii fiind înregistrate în Danemarca, Germania şi Regatul Unit, şi anume, de peste 7.900 kg/ha). În acelaşi an, la porumb, România s-a situat pe primul loc în UE după suprafaţa cultivată, dar la producţie s-a situat printre ultimele locuri, după Franţa, tot din cauza randamentului inferior, de doar 4.000 kg la hectar. Doar în Bulgaria media a fost mai mică, şi anume, de 3.900 kg/ha (cele mai mari producţii de porumb la hectar fiind raportate în Grecia, 9,8 tone/ha şi în Spania, de 9,9 tone/ ha).
Şi la floarea-soarelui România a avut în 2010 cea mai mare suprafaţă cultivată din UE. Dar, cu un randament de doar 1.560 kg/ha, a obţinut o producţie de numai 1,26 milioane de tone, situându-se pe locul trei, după Franţa şi Bulgaria. Nici la cartofi şi la sfecla de zahăr situaţia României nu este mai bună, producţia medie reprezentând puţin peste jumătate din media înregistrată în Uniunea Europeană.
Principalele cauze ale acestor slabe performanţe sunt lipsa sistemelor de irigaţii (de exemplu, anul trecut au fost irigate sub 180.000 ha în întreaga ţară), slaba mecanizare (peste 52 ha/ tractor), precum şi fărâmiţarea suprafeţei agricole (exploataţiile de până la 10 ha reprezentând 97,7% din numărul total al exploataţiilor, iar cele de peste 100 de ha, doar 0,4 la sută).
O şansă pentru România, agricultura ecologică
Una dintre şansele României de a creşte eficienţa acestui domeniu economic o constituie agricultura ecologică, în condiţiile în care cererea pentru astfel de produse este din ce în ce mai mare atât pe piaţa internă, cât şi la export. Deşi sunt mai scumpe, consumatorii au început să caute produsele procesate în regim ecologic din fructe şi legume, ceaiurile de plante, pâinea şi pastele făinoase, telemeaua din lapte de vacă sau de oaie, ouăle, uleiul, mierea şi alte produse ecologice. Pe de altă parte, există fonduri europene consistente, pe care producătorii agricoli în regim ecologic le pot accesa. De exemplu, pentru suprafeţele cuprinse între 0,30 şi 5 hectare, plata anuală suplimentară este de 1.500 de euro. Pentru cei care lucrează între 5,1 şi 20 ha, suma este de 2.300 de euro. De la 21 la 50 de ha, ajutorul se ridică la 2.900 de euro, în timp ce pentru exploataţiile cu suprafeţe între 51 şi 100 de ha se acordă 3.400 de euro, iar pentru cele cu peste 100 de ha plafonul maxim al subvenţiei este de 3.800 de euro. Ajutoare financiare substanţiale primesc şi crescătorii de bovine, ovine şi păsări, precum şi apicultorii.
Beneficiind de acest sprijin financiar, în ultimii ani, agricultura ecologică s-a dezvoltat foarte mult. Astfel, dacă în 2007 suprafaţa totală cultivată după metoda de producţie ecologică a fost de 131.448 ha, în 2012 suprafaţa cultivată în acest sistem a ajuns la 450.000 ha, din care 130.000 de hectare de cereale, 105.000 ha de plante oleaginoase şi proteice şi circa 160.000 ha de păşuni şi plante furajere. În plus, în România există un potenţial imens de produse ecologice în flora spontană, extrem de diversă şi de bogată, care se întinde pe circa 520.000 de hectare.
