2013 ar putea fi anul în care medicii din toată ţara se unesc şi protestează pentru salarii mai mari şi excluderea din grila de salarizare bugetară, printre altele. "Ne-a ajuns cuţitul la os, nu mai suportăm să fim umiliţi, batjocoriţi, hărţuiţi, să ni se calce demnitatea. Vrem un tratament normal, nu unul preferenţial. Asistăm la o adevărată prigoană împotriva corpului medical, la încercarea de a ne dezbina", a explicat preşedintele Colegiului Medicilor din România, Vasile Astărăstoae.
Putem spune că picătura care a umplut paharul a fost anunţul Ministerului Sănătăţii din aceeaşi zi, cum că salariile în domeniul sanitar nu vor creşte în acest an, însă că în proiecţia bugetară pe 2014 majorarea acestora este o prioritate.
Istoricul protestelor cadrelor medicale din românia este unul vast, însă localizat, cu impact semnificativ mai mic decât cel anunţat acum la nivel naţional de Colegiul Medicilor din România. De exemplu, în urmă cu doi ani, medicii de familie din Cluj au intrat în grevă japoneză, nemultumiti de contractul cadru. În semn de protest, au purtat pe brat o banderolă albă, iar mulţi dintre ei s-au prezentat la DSP pentru a cere să li se elibereze certificatul de conformitate care le permite să lucreze în străinătate.
Poate cel mai mare protest generalizat al cadrelor medicale din România a fost cel din 5 octombrie 2009, când mai multe sindicate s-au alaturat bugetarilor care au pichetat Parlamentul, în legătură cu asumarea răspunderii pe Legea salarizării unice.
Precedente din Europa
În noiembrie 2012, chirurgii şi interniştii din spitalele franceze au declanşat o grevă pe termen nelimitat, în semn de protest faţă de un acord semnat de principalele sindicate de medici din Franţa cu asigurările de sănătate şi cu Guvernul, privind tarifele maxime ale onorariilor pe care le pot pretinde de la pacienţi.
În septembrie 2011, medicii germani de familieau intrat în grevă pentru a obţine creşteri salariale. În Slovacia, în anul 2011, medicii au demisionat în masă pentru a protesta faţă de veniturile mici, iar Guvernul a fost nevoit să declare stare de urgenţă şi să aducă medici militari, din ţări învecinate.
Fără îndoială, după cum vedem şi în precedentele din Europa, blocarea activităţii medicale în orice ţară este o chestiune de siguranţă naţională. Cu atât mai mult în România, în condiţiile în care sistemul medical funcţionează oricum la minimum, cu puţini medici şi resurse materiale limitate.