Cu oricine discuți în mediul de afaceri, dă din cap cu apatie: nu se mișcă lucrurile cum am fi vrut, investitorii nu apar, locuri de muncă nici atât, consumul rămâne jos, creditarea stă. Ne învârtim într-o spirală a prudenței în care precauția alimentează statul pe loc, iar de sus, de la Guvern, nu apare vreun semn de mai bine sau vreo soluție, aşa că afacerile sunt nevoite să se descurce cum pot.
Dintr-o glumă menită, probabil, să destindă discuţiile cu autorităţile din Azerbaidjan, premierul a scăpat un adevăr elocvent pentru lipsa de viziune şi de soluţii a guvernărilor pentru a genera creștere: dacă Mandinga ar fi fost în delegația care discuta cu autorităţile azere despre proiecte economice, avea mai mult succes decât politicienii. Cu Mandinga pe post de soluție de creștere economică la nivel guvernamental, oamenii de afaceri sunt precauţi, dar își văd fiecare de treabă. În economia reală, nimeni nu vrea şi nu poate să ia pauză și să aștepte soluții de sus. Aici este tot greul, antreprenorii au mai făcut restructurări, au mai discutat cu băncile, au mai cumpărat ceva utilaje second-hand, aici totul s-a redimensionat şi totul s-a făcut funcţional în timp real. Eu cred, și ca mine foarte mulți alți întreprinzători și manageri, că acest segment de antreprenori poate repune lucrurile în mișcare în economie. Acesta e motivul pentru care susțin programul Start-up Romania. Un astfel de program care încurajează antreprenoriatul e cheia pentru creştere economică durabilă şi pentru a evita ceea ce ne avertiza FMI că este, încă, un risc mare: regres economic, pe fondul creşterii slabe.
De fapt această stare de stagnare, de epuizare după anii de luptă cu criza, este exact ceea ce trebuie să evităm în acest moment. Trebuie să ne adunăm forțele și mai ales inteligențele pentru a folosi minimul de stabilitate economică pe care toţi românii l-au creat cu mari sacrificii în acești ultimi ani, pentru a începe să construim creştere. Celor pesimişti le pot spune că nu intrăm fără suport în acest efort. Avem două atuuri: energie antreprenorială şi fonduri europene pe care le putem canaliza spre încurajarea start-upurilor. Experienţa istorică ne arată că, prin fonduri şi prin energie naţională şi muncă, alte ţări s-au reclădit în situații infinit mai grele decât a noastră acum; să ne amintim Planul Marshall.
Care va fi rezultatul unei astfel de investiţii? O rețea de antreprenori mici și medii, care pot crea locuri de muncă, mai ales în zona tinerilor, care altfel ar fi înclinaţi să plece din ţară: O forţă cu potenţial mare de inovare – fiindcă tinerii sunt conectați la cele mai noi informații și au deschidere spre utilizarea noilor tehnologii de comunicații – care ar fi pusă la „treabă“, să genereze valoare economică. O forţă de progres social, pentru că va susţine mici afaceri în mediul rural, reducând decalajele economice.
Nu în ultimul rând, un program de încurajare a start-upurilor înseamnă consolidarea clasei de mijloc, după anii complicaţi de tranziţie în care distanța dintre bogați și sărăci s-a mărit. Iată o soluţie la îndemână pentru un program guvernamental de creştere economică. În plus, poate și Mandinga va vrea să-şi pornească un start-up, cine ştie?