România a încheiat cu succes acordul preventiv cu Fondul Monetar Internațional început în urmă cu doi ani. Cu trei derogări de la țintele stabilite: activele externe nete ale BNR, balanța fiscală guvernamentală și arieratele. Nicio surpriză în faptul că FMI a acceptat derapajele României de la acord, țara noastră fiind totuși un „elev cuminte“, chiar dacă nu premiant.
În fapt, a fost vorba de o acceptare a „succesului“ de către FMI în baza unor reevaluări, inclusiv a arieratelor pe care bugetul de stat și bugetele locale le au către sectorul privat. Nu mai puțin de 360 milioane de lei au dispărut din lista se datorii ale statului doar pentru că sunt contestate de către autoritățile locale, adică nu au toate actele în regulă (facturi greșite, lucrări nefinalizate sau nerecepționate etc.) sau se află în instanță pentru judecarea unor neînțelegeri. De altfel, în cazul unui nou acord, pe care România vrea să îl încheie cu FMI, arieratele vor fi din nou una dintre țintele ce trebuie atinse.
Reforme structurale și finanțare
Un lucru este sigur: nu mai este vorba de nicio rigoare din partea FMI atunci când se verifică îndeplinirea unor criterii prestabilite. Chiar și așa, tot apare o problemă legată de un nou acord. Mai exact, dacă ultimele acorduri cu FMI, inclusiv ultimul, au fost încheiate cu succes, România nu a mai tras bani din sumele pe care le avea la dispoziție, există stabilitate macroeconomică (am ieșit și din procedura de deficit excesiv din partea Comisiei Europene), de ce avem nevoie de încă o supraveghere din partea instituției internaționale?
Conform declarației ministrului delegat pentru buget, Liviu Voinea, un nou acord, peste necesar pentru finalizarea reformelor structurale și pentru că, din cauza contextului internațional, au crescut costurile de finanțare. „Sigur, noi nu avem o problemă de finanțare în acest moment, dar este bine pentru piețele internaționale să existe siguranța unui acord“. Cu alte cuvinte, finanțare găsim, dar nu ne crede nimeni că vom fi în stare să finalizăm reformele structurale fără a fi împinși de la spate de o instituție internațională.
Și apare astfel o problemă și mai mare: dacă nimeni din exterior nu ne crede capabili să ne guvernăm singuri, cum ar putea crede actorii din sectorul privat intern că autoritățile se vor ține de cuvânt și își vor achita datoriile? Sau că vor duce până la capăt angajamentele legate de reducerea unor taxe sau impozite? Sau că vor face realmente ceva pentru sectorul privat?
Este stupid să spunem din nou ca ar fi preferabil să existe un jandarm în spatele Guvernului, care să se asigure că acesta își face treaba. Mai ales în condițiile în care rezultatele sunt cosmetizate oricât este necesar pentru a se încadra în țintele stabilite. Și sunt acceptate ca atare și de FMI.

Reformele structurale sunt critice pentru realizarea potențialului de creștere economică a României și pentru crearea de locuri de muncă. Nemat Shafik, director adjunct, FMI.