După ce guvernul Boc a fost doborât, practic, de decizia scăderii abrupte a cheltuielilor din administrația publică, actualul Executiv a reușit să cheltuiască, în primele cinci luni ale anului (din păcate, ultimele cifre oficiale disponibile datează de la 31 mai), cu o cincime mai mult decât în același interval de anul trecut. Și asta, deși numărul de funcționari a scăzut, între timp, cu 15.000. În cifre, este vorba de o creștere a cheltuielilor cu aproape 3,2 miliarde de lei – circa 700 de milioane de euro, sumă ce include şi reîntregirea lefurilor. Pentru comparație, Autostrada Soarelui, care leagă Capitala de Constanța, a costat cu circa 100 de milioane de euro mai puțin.
Așadar, măsurile de corectare ale acestei anomalii nu erau numai necesare, ci nu mai puteau fi amânate. Prin urmare, de o lună, guvernanții se întrec în declarații pe tema reducerii efectivelor de funcționari publici. Unele dintre ele s-au concretizat deja, prin OUG nr. 77/2013, ce urmează să intre în vigoare la începutul lunii august. Actul normativ prevede desființarea tuturor posturilor vacante din sectorul bugetar (cu excepția sistemului sanitar și educațional). În cuvintele premierului Ponta, „vor fi desfiinţate aproape 60.000 de posturi vacante, posturi fie neocupate, fie nebugetate, păstrate în general în diverse structuri pe acel principiu unu la şapte şi pentru păstrarea funcţiilor de conducere care aveau nevoie să aibă în spate un număr de posturi, chiar şi vacante“. Face astfel referire la obligația impusă prin actuala lege a salarizării personalului din administrație, potrivit căreia un post nu poate fi ocupat decât dacă alte șapte sunt desființate, prevedere anulată prin această OUG. Așadar, un prim paradox: pentru soluționarea unei probleme reale (menținerea și finanțarea artificială a anumitor posturi), s-a ajuns la o soluție extremă: revenirea la principiul toxic „unu la unu“, respectiv la un post ocupat devenit vacant, un post ocupat, principiu care nu poate duce la reducerea sustenabilă, pe termen mediu și lung, a aparatului administrativ.
În continuare, ordonanța impune concedierea a circa 2.900 de persoane din aparatul central al ministerelor, angajarea a o mie de persoane la nivelul administrației publice locale și obligația ca numărul total al funcțiilor de conducere să nu depășească 12% din personal.

Pentru unii, salariul minim e mai minim

Neinclusă încă în niciun act normativ, una dintre cele mai „spumoase“ propuneri privind soarta funcționarilor este creșterea salariului minim din sectorul public la 1.000 de lei, „nivel la care va ajunge și salariul minim pe economie, atunci când cei din sectorul privat pot susține financiar un astfel de nivel“, după cum a declarat premierul Ponta într-o intervenție televizată. Dacă ar fi fost o afirmație trecătoare, fără șanse de punere în aplicare, nu merita mare atenție. Dar nu a fost așa. Premierul a repetat-o, și nu o dată, chiar și cu riscul de a jigni salariații din privat, după cum sugerează declarația de mai sus, și a corelat-o cu o altă propunere care are mari șanse de a reprezenta nucleul viitoarei legi a salarizării: aceea că raportul dintre cel mai mic și cel mai mare salariu de la stat să fie de 1:7. Idee nu neapărat originală, însă considerată, în general, pozitivă, atât de jucătorii din mediul privat, cât și de sindicate și analiști. „Planul anunțat urmează logica sistemului de plată a salariaților federali din SUA – acolo raportul este tot de 1:7“, explică originile ideii Ciprian Domnișoru, doctorand în politici publice și management la Carnegie Mellon University. Ce îl deranjează la acest proiect este faptul că „insistă asupra unui plafon maximal: «Dacă vrei salarii de mii de euro, poți merge la privat», spune Victor Ponta. Or, măsura unui plafon maximal este populistă şi va avea efecte negative asupra calității actului de guvernare. Deşi negociază cu FMI îmbunătățirea managementului companiilor de stat, Ponta susține o măsură care pune administrarea sectorului public în dezavantaj față de sectorul privat“. În opinia sa, instituțiile de control și reglementare (de genul Consiliului Concurenței, ANAF sau ANRMAP) au cazuri complexe, angajează experți vânați de mediul privat, interacționează cu case de avocatură şi corporații care îşi plătesc profesioniştii mult mai bine, iar ideea unui salariu maximal în aceste instituții este de natură să ducă la probleme de recrutare şi de calitate a actului de guvernare.

Cât de necesară este o nouă lege?

Mai deloc, crede Bogdan Hossu, liderul Blocului Național Sindical. „Actuala lege este relativ bună, însă nu a fost aplicată niciodată, ea fiind concepută cu o perioadă de tranziție, perioadă în care ar fi trebuit, anual, să apară o lege specială prin care numai salariile mici să fie majorate până la încadrarea acestora în grilă. Aceste legi nu au apărut însă niciodată“.
Cu alte cuvinte, din moment ce există o lege de dată recentă, care, deși a fost realizată cu contribuția Băncii Mondiale, nu a fost niciodată pusă în aplicare, care sunt garanțiile că apariția unei noi legi va reprezenta un pas real înainte, și nu doar o nouă povară birocratică? Liderul sindical este convins că, în condițiile în care nu putem spera la o creștere spectaculoasă a PIB în următorii ani, iar concedierile se rezumă la câteva mii de oameni, creșterea salariului minim la stat este imposibilă. Și, în ultimă instanță, imorală: „de obicei, nu se aplică o diferențiere între stat și privat, deoarece salariul minim este pentru necalificați. Personal nu cred că există un necalificat mai bun la stat decât un necalificat la privat. Astfel, un salariu minim de 1.000 de lei, diferențiat de cel din sectorul economic, înseamnă o anomalie și este greu de crezut că se poate aplica. Este nejustificată și nesustenabilă prin separarea ei.“ Deși reprezintă părți relativ adverse, Sorin Iorga, consilier în cadrul Uniunii Naționale a Patronatelor cu Capital Privat, are o opinie similară: „Practicarea unor nivele diferite de venit minim este discriminatorie, în opinia mea. Ea nu va avantaja dezvoltarea economiei reale, mai ales în contextul în care statul însuși se remarcă printr-o productivitate extrem de scăzută. O eventuală creștere a salariului minim reprezintă un gest de voință politică, nesusținut de realitățile de cost-eficiență. Peste asta, apare încă un risc important: creșterea atractivității muncii la stat, o meteahnă deja prea prezentă în România. Pe scurt, modificarea asimetrică și arbitrară a venitului minim va induce efecte perverse, la care poate nici nu ne așteptăm acum, și compromite sustenabilitatea pieței muncii din România. Este o opinie pesimistă, din păcate necontrazisă de vreun studiu de impact prezentat de Guvern pe această temă, dacă a fost făcut vreunul.“
Cine definește performanța

Analistul Lucian Isar a ocupat, de-a lungul timpului, funcții importante atât în mediul privat, cât și în cel public, unde a fost membru în consiliile de administrație ale mai multor companii de stat, ba chiar a ocupat, pentru scurtă vreme, funcția de ministru în cabinetul Ponta.
În opinia sa, într-adevăr, „două nivele de salarii minime nu fac decât să distorsioneze și mai mult economia“, cu atât mai mult cu cât „angajatii de la privat sunt la fel de buni și de bine pregătiți ca și cei de la stat“, iar dezbaterea ar trebui centrată „mai puțin pe raportul între venituri și mai mult pe legătura dintre performanță și remunerație, întrucât, fără să aibă un sistem eficient și transparent de stimulare, un funcționar care are în semnătură o tranzacție de tipul privatizării CFR Marfă o va vicia semnificativ într-o anumita direcție“. Pentru că vorbim de sistemul public, până și acest punct se dovedește controversat. Valer Suciu, președintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Administraţie, spune că „temerea noastră referitoare la viitorul act normativ este că se va încerca stabilirea criteriilor de performanță în funcție de simpatiile și apartenența politică.“_

CE LI SE PREGĂTEȘTE BUGETARILOR

Am realizat un rezumat al principalelor modificări ale statutului angajaților din sectorul public, așa cum reies ele din declarațiile de până acum ale oficialilor privind viitoarea lege a salarizării, ce ar urma să intre în vigoare la începutul toamnei, dar și din OUG nr. 77/2013, ce va fi aplicată începând cu prima jumătate a lunii august:

Salariul minim de la stat ar putea crește de anul viitor de la 800 de lei la 1.000 lei.

Salariile bugetarilor vor consta într-o parte fixă și una variabilă, stabilită în funcție de performanțele individuale ale angajaților.
Raportul dintre limita minimă şi cea maximă a salariilor bugetarilor va ajunge la 1:7. Potrivit notei de fundamentare a noilor modificări normative, „prin Legea-cadru redactată în urmă cu trei ani s-a urmărit stabilirea unui raport între salariul de bază minim şi cel maxim de 1 la 15, limitarea numărului de clase de salarizare la 110 şi plafonarea primelor şi sporurilor la maximum 30% din salariul de bază. Din cauza constrângerilor financiare, însă, salariile bugetarilor nu au putut fi stabilite conform acelei legi, astfel că au rămas aceleaşi dezechilibre, cu un raport între salariul de bază minim şi cel maxim de 1 la 35, cu peste 400 clase de salarizare şi o pondere a sporurilor şi primelor de 51% din câştigul salarial.“ Nu se precizează cum va fi impusă noua lege astfel încât scenariul să nu se repete.

Veniturile lunare ale directorilor societăților și regiilor de stat vor fi de maximum șase salarii medii pe ramură.

Bugetarii ai căror salarii de încadrare sunt mai mici decât cele rezultate prin aplicarea noii legi se vor bucura de creșteri salariale anuale.

2.860 de posturi ocupate (a se face astfel distincție față de cele vacante) vor fi desființate „în următoarea perioadă“ în organele centrale ale administrației de stat.
 
Peste o mie de persoane ar urma să fie recrutate în administrația publică locală, întrucât „multe primării au ajuns să mai aibă doar doi sau trei angajați, inclusiv primarul și viceprimarul“.

Potrivit calculelor oficiale, în momentul de față se înregistrează 64% funcţii publice de execuţie de grad superior. Pentru a corecta anomaliile acestui raport, Guvernul a decis reducerea numărului funcțiilor de conducere la 12% din aparatul administrativ.